dustweaver,
[ /quote]
Ha? Scuze, dar care popor era ala?
[ /quote]
pai la scumpul popor romin ma refeream. la al "ultimul congres" din august 89, cind comunismul era deja mort si ingropat in polonia, ceasca a fost ales in UNANIMITATE desi salamul "se dadea" daca aratai buletinul ca se se vada ca locuiesti in zona iar oamenii erau "arondati" la o "alimentara" pentru zahar si ulei (te duceai la "alimentara" cu buletinul si te cauta in fise ca sa vada daca n-ai mai "luat" in luna aia. daca n-ai mai "luat" atunci puteai sa cumperi ulei si zahar in cantitatile reglementate prin lege iar OAMENII ERAU MULTUMITI!) s-auzim de si mai bine. dorinteodor
Congresul nu
era poporul. Congresul nici macar nu
reprezenta in fapt poporul. (Parca era noiembrie 1989, dar ce stiu eu...) Iar daca, prin absurd, nu se ajungea la unanimitate, "tehnologia" obtinerii acesteia le era cunoscuta celor responsabili de asta cel putin de la alegerile din 1946.
Cred ca multi dintre noi au apucat sa stea la cozi pentru ratiile mentionate (inclusiv eu) si stiu pe ce principiu "functionau". Nu stiu daca-mi amintesc bine, parca un sfert de
paine era ratia unei persoane pe zi... Daca intentia e cumva de dadaceala iar eu servesc drept tinta, nu, multumesc. Ca o remarca "minora", alimentara noastra, cel putin, nu pupa salam. Aparea rarissim parizer si era o coada de nedescris. Parizerul se termina, bineinteles, inainte ca tu sa ajungi la coada. In seara in care Ceausescu a aparut la TV cu "agenturili" adusesera in alimentara goala (ca intotdeauna) niste bomboane (premiera absoluta). Aveau aspect si gust de lut galben...
Ar mai fi niste
amanunte : caldura lipsa ("sa mai puna o haina pe ei!"), electricitatea lipsa (nu-i nimic, merge si lampa, e interesant "desenul" ala negru de pe tavan), programul TV lipsa (ah, ce frivol!), cvasiimposibilitatea iesirii din tara, "Cantarea Romaniei", "nu se gaseste...", "munca patriotica", propaganda continua, "estetica" oribila tipica "iepocii"... Pentru roman, insa, se pare ca numai aspectul hranei ar fi trebuit sa fie oarecum deranjant si sa-l scoata din starea aia a lui de multumire tâmpă (dar nu si din "forma").
Ma intreb "tangential" daca tot asa era si in Polonia. Vara trecuta am apucat sa vad
"Good bye, Lenin" si am avut eu, asa, o impresie, ca unele lucruri erau usor, doar foarte usor diferite in RDG in comparatie cu RS Romania, cel putin pentru oamenii care "stateau la cutie", lasand deoparte exact tema topicului. (Chiar asa, oare de ce ai nevoie de politie politica din moment ce "oamenii sunt multumiti"?)
Probabil voi vedea sustinerea ideii ca
oamenii erau multumiti pana in panzele albe. Ei erau senini in prostia lor, multumiti ca se ocupa cineva de rationalizarea hranei, de ce trebuie sa gandeasca si asa mai departe, nu-i asa? O sa spun si eu ca oamenii (nu nomenclaturistii - nu mi-e clar daca pot sa ii trec in categoria "oameni") erau tristi si speriati, resemnati cu noroiul existentei intr-o lume pe care o cretinoida parte din "intelectualitatea stangista din Vest" o proslaveste (mai exact, subspecia aia care gaseste lauda in "sunt chiar mai comunist decat tata"). Comunismul e-
n trend si tot asa o sa fie pana cand istoria o sa "efectueze o rotatie completa" pe spirala, asta pentru ca a judeca taios lucruri pe care nu le-ai trait e mai intotdeauna un joc periculos.