Hieronymus Bosch

[Furnika]

www.boschuniverse.org

[dalV]

Printre altele, Bosch ne socheaza si prin modernitatea lui. E inevitabila comparatia cu Dali.
El insa nu e un modern. Ochii lui sunt medievali. Mi-e ciuda ca nu am ochi medievali, as intelege poate opera lui, si poate as intelege si lumea mai bine.

[Athon]

Nu stiu de ce dar Bosch imi creaza disconfort. Totusi l-am apreciat cand eram mai tanar.
A intuit bine ideile autoiterative cu mult inainte ca acestea sa capete faima stiintifica.
Cam prea mult din imageria lui Bosch rezoneaza cu imaginile iadului prin bisericile noastre autohtone, e drept- mai vechi.
Fenomen poate mai actual: Giuseppe Arcimboldo
http://www.abcgallery.com/A/arcimboldo/arcimboldo.html

[tapirul]

"Winter" seamana cu un Ent

[dalV]

E adevărat că creează disconfort. Pictura lui e delirantă. Asta nu rău neapărat, darm cum spuneam pe undeva, mi-e dor de o artă mai pozitivă, mi-au ajuns imaginile de coşmar şi nebuniile.
Pe Arcimboldo îl văd ca pe un joc.

[Athon]

pentru tapir,
Winter vs. Ent... cronologic, Ent seamana cu Winter (sec. 20 vs. sec 16)

dalV, de cand ai spus "joc" imi tot vine in minte "jocul cu margelele de sticla" al lui Hesse...
In alta ordine de idei a alege ceea ce este frumos poate fi un mod de viata, nu neaparat bazat
pe o dihotomie simpla.

[tapirul]

pai stiu si eu? Enţii au fost primii, inainte de elfi... Nu stim exact daca Tom Bombadil a fost inainte sau nu...
am si eu o intrebare, credeti ca din urat poate fi creeat frumosul? Dincolo de ratusca cea urata, evident.

[Athon]

de abia acum realizez anticronologia "cioburilor de timp"...
Second: in lipsa frumosului, nu avem decat sa impartim uratul in... (mai) urat si (mai) frumos
conform unor limite subiective. O scara de valori fara referinta nu implica nimic
mai mult decat ideea de variatie...
Ce coincidenta fericita: scara noastra de perceptie acopera convenabil toate nuantele
de la frumusete absoluta... la uratenie la fel de absoluta. Ca si cand s-ar adapta...
(no Baudelaire plz)

[paula]

Pe Archimboldo îl văd ca pe un joc.

Vlad, Arcimboldo nu e chiar joc. :) uite, eu am inceput sa-l privesc cu alti ochi dupa ce am citit un eseu al lui Roland Barthes despre el. Il recomand, eu l-am gasit intr-o carte de Anca Oroveanu aparuta acum vreo 2-3 ani la Humanitas, "rememorare si uitare" ii zice.

[dalV]

Paula, un joc poate fi minunat, virtuoz, fantastic. E ceva monstruos în picturile lui Arcimboldo, dar şi monstruosul e un joc.

Tapire, cum ziceam la "Rembrandt sau pisica", există două tipuri de frumos: cel natural, şi cel artificial, sau estetic. Presupun că există, în mod similar, urât natural şi urât artificial. Numai că urâtul artificial poate fi asimilat cu banalul, sau cu prostul gust, în timp ce urâtul natural impresionează la fel de mult ca frumosul (dar în modul )
Frumosul artificial are ca materie primă tot naturalul. Presupun că poţi construi frumuseţe din orice ne produce un răspuns afectiv, deci şi din urâtul natural.