Revelatii

[dalV]

Nu ducem lipsa de adevaruri. Ele ne inconjoara si ne asalteaza din când in când. Adesea ni se intâmpla sa avem revelatii, revelatii reale. Intr-o clipa, ne dam seama care e rostul vietii noastre, ca eram pe cale sa ne ratam (sau ca ne-am ratat deja), gasim calea catre fericire, calea de a ne schimba, desavârsi, ne dam seama cât de nefericiti si egoisti eram, etc, etc.

Desigur ca istoria naturala a unei revelatii, in virtutea firii si destinului uman, este uitarea. Si inca una rapida. Ne amintim mai mult timp un numar de telefon decât o revelatie. Sau ii tinem minte enuntul, insa pare sa nu mai insemne nimic. De câte ori om fi trecut oare astfel pe lânga cheia vietilor noastre, a eternitatii?

Asa ca am facut topicul asta. Putem scrie aici repede o revelatie, când ne vine, ca sa ramâna ceva peste 5 minute când va muri. Putem de asemenea scrie revelatii vechi, pe care poate ni le amintim, dar care au murit cu siguranta. In sfârsit, mai putem scrie (daca avem asa ceva) revelatiile noastre durabile, cele care au supravietuit miraculos si inca ne conduc viata.


Incerc sa incep eu:

-Ca sa lupti impotriva nefericirii, trebuie sa slujesti, nu sa fii slujit.
-Fiecare mare hotarâre se ia singura.
-Cartile fac mult mai frumoasa viata de afara, care aparent n-are legatura cu ele.

Hmm, nu e mare lucru. Dar sentimentul, atunci când le-am avut, era intens. Ma gândesc si mai pun. Puneti si voi.

[erika]

Libertatea e o stare de spirit.Unii n-au nevoie de ea.
Unii oameni nu suporta sa fie fericiti, au nevoie sa se inconjoare in nefericire.
Eu nu stiu inca daca sunt parte din oamenii astia.
Eu cred ca pot sa fiu mult mai mult decat sunt daca ma eliberez de ganduri negre.

[dalV]

Multumesc ca ai raspuns Cam multe gânduri negre in mansarda asta  :unsure:

[noa]

am avut o revelatie de mare angajament: daca nu producem repejor niste bani, o sa murim de foame, plus ca n-o sa mai pot nici sa primesc apeluri pe mobil. :-(

[lara]

revelatiile mele(deloc efemere,au o vechime de vreun an,asa... ;-) ),is:
-controlandu'ti gandurile(nu doar negre),controlezi totul(pe tine,pe ceilalti,situatiile de viata,etc).
-"unde'ti este inima,acolo iti este si comoara"-dak'ti canalizezi gandurile si sentimentele intr'un scop efemer,sau o persoana,risti sa ramai fara nimic la urma.sau,dobandesti ce ti'ai dorit,si,o data cu disparitia gustului izbandei,ramai cu acelasi nimic,si trebuie sa te opresti si sa  cauti altceva pt care traiesti.
=>sunt de preferat idealurile inalte,sau de lunga durata,pt ca,astfel,vei evita raspantiile prea dese. :-D

[noa]

prefer sa am un ideal inalt si vreo 200 mai "scunde", ca sa am viata presarata cu izbanzi. :-D

[dalV]

Mica mea experienta mi-a aratat ca, pentru mine cel putin, e aproape imposibil sa-i controlez pe ceilalti...  Lara, depinde si ce intelegi prin "a controla".

Una care mi-a placut, a lui Aragon, parafraza dupa Marx: "L'avenir de l'homme est la femme".

[lara]

Mica mea experienta mi-a aratat ca, pentru mine cel putin, e aproape imposibil sa-i controlez pe ceilalti... Lara, depinde si ce intelegi prin "a controla

uite, ca sa vad exact care'i explicatia termenului,am cautat in dex)..si una din explicatiile pt "a controla" e "a dirija gesturi si miscari".a caror baza,se stie, sunt gandurile.si in ciuda a ceea ce ai afirmat tu,eu sunt de parere(o parere care risca foarte mult sa para aroganta,dar pe care o afirm cu toata sinceritatea pe care mi'o permite si mai mica(decat a ta) mea experienta de pana acum) ca este destul de usor sa canalizezi gandurile celui din fata ta in directia dorita de tine,daca esti ceva mai atent decat el,si daca o faci fara ca celalalt sa fie constient de asta(iar atentia ii este adormita de incredere).
  prin control nu ma gandesc la a determina diferiti indivizi sa'mi urmeze instructiunile orbeste,sau alte chestiuni halucinante,ci tocmai la a contura eu gandurile celuilalt,prin cuvinte,idei,atitudini...si am observat ca oamenii adora sa li se para ca sunt originali,"pe spatele" altuia(ca'n fond,tu indrepti indicatorul spre ideea respectiva,el doar o exprima).
..sau poate asta se datoreaza simplului fapt ca sunt eu inconjurata de oameni previzibili  :-D

[lara]

si,noa,e bine cum gandesti,insa izbanzile obtinute usor duc la superficialitate,implicit pierderea incordarii necesare luptei pt "marea finala".
cu toate ca,pe de alta parte,unii functioneaza mai bine daca sunt energizati de victorii,fie si mai mici,iar altii au nevoie de lupta continua,pe principiul [proverbului turcesc "daca te opresti pe drum sa arunci cu pietre in toti cainii ce te latra,nu vei ajunge nicicand la destinatie",cainii fiind aceste mici teluri ce'ti consuma din energie.
 recunosc,chestiunea implica imens de multe nuante,da' nush ce am de schematizez mereu lucrurile in halul asta.... :-/

[dalV]

Eu fac parte dintre cei care cred ca oamenii nu pot fi "controlati" pentru a face ceea ce nu ar fi vrut de la bun inceput sa faca.  Asa ca ceea ce tu numesti "control" eu prefer sa numesc "dialog" si chiar "armonie".
Si imi cânteresc bine cuvintele. Acum   vreo 8 ani, credeam ca eu sunt cel ce "controleaza", dar nu eu eram cel controlat, nu de altcineva, ci de aceasta armonie dintre noi.
Altfel, lara, la ce ti-ar folosi sa controlezi oamenii?

[noa]

si,noa,e bine cum gandesti,insa izbanzile obtinute usor duc la superficialitate,implicit pierderea incordarii necesare luptei pt "marea finala".
cu toate ca,pe de alta parte,unii functioneaza mai bine daca sunt energizati de victorii,fie si mai mici,iar altii au nevoie de lupta continua,pe principiul [proverbului turcesc "daca te opresti pe drum sa arunci cu pietre in toti cainii ce te latra,nu vei ajunge nicicand la destinatie",cainii fiind aceste mici teluri ce'ti consuma din energie.
 recunosc,chestiunea implica imens de multe nuante,da' nush ce am de schematizez mereu lucrurile in halul asta.... :-/

eu, daca am pierdut o batalie, nici nu ma mai gandesc la castigarea razboiului...

[Ciresar]

Am fost la cimitir la tata. M-am uitat la crucea pe care sunt trecuti si bunicii, si am inteles brusc ca tata nu mai are nimic AL LUI. Sicriul probabil a putrezit, iar crucea nu e doar a lui...
E banal, penibil chiar, ce spun, dar gandul asta ma paralizeaza.

[kp]

Ba, are. Are memoriile tale despre el, care sunt strict ale lui. Daca nu aveti deja, poti incepe o traditie in familie pentru ca el( si tu, etc) sa existe macar in memoria catorva generatii.

[dalV]

Are mare dreptate kp (desi eu as fi zis "amintiri", nu "memorii"  :-D ). Uite, noi comemoram niste stra-stra-strabunici (am pus suficienti "stra", noa?). Din cauza asta, când ne adunam toti (in numar cu 3 cifre), ei sunt cât de aproape se poate de a fi in viata, cu noi. SI chiar daca nu ne-am fi adunat, si i-am fi uitat cu desavârsire pe stra-stra-strabunici, ei tot ar fi fost aproape in viata. Pentru ca, in afara de amintiri, un om supravietuieste si prin urmasii lui, poate chiar mai mult decât i-ar placea

De asemenea, nimeni dintre noi nu are absolut nimic, la urma urmelor, daca stai sa te gândesti un pic. Nimic palpabil, cognoscibil. Sigur ca avem insa altele...

[noa]

de unde sa mai stiu eu cati "stra" trebuie sa punem? stai sa socotesc...cred ca stra-stra.
cand am vazut ce a mai ramas din bunicul meu, la 22 de ani dupa moarte(l-am deshumat si reinhumat), am avut o strangere de inima:"Doamne, asta suntem, de fapt?! o mana de oase negre?!". apoi am stat si m-am gandit. daca punem la socoteala sufletele celor dusi, suflete care s-ar putea sa ne vegheze, si mai punem la socoteala urmasii, plus amintirile acestora, plus niste poezii, cantece, case, o broderie etc, lasate in urma de cei care au "plecat", realizam ca sunt, intr-un fel, nemuritori. realizam ca au, si dupa moarte, foarte multe "ale lor".
am fost in cimitirul Eternitatea, din Iasi. pe un mormant era o inscriptie. in versuri. nu am notat exact ce scria. ideea era ca ei, cei care odihnesc acolo, sunt in acel loc "acasa" si ca noi, cei care trecem prin cimitir, suntem INCA musafiri. in acel moment, am realizat ca perioada de "musafirat" in cimitir este trecatoare si ca toti, candva, ajungem sa avem pe post de "acasa" un mormant. noi...ma rog, trupurile noastre. e cazul sa ne bucuram de zilele in care mai suntem musafiri in cimitir.
lugubru? poate. real? cu siguranta.

[erika]

Uf, sorry, sunt intr-o perioada de ganduri negre asociate unor mari schimbari in viata mea.
Ma mai gandesc ca viata este extrem de echilibrata si ca nu exista ghinion absolut.

[noa]

da' nici succes absolut! asta asa, ca sa iti mai alung din gandurile negre... :-P
cu cat le vei "gandi" mai mult, cu atat gandurile vor fi mai negre(mai negre?! hmmm, nu suna bine...).

[FataVerde]

Am avut revelatia ca. de fapt, nu numai cand murim murim singuri, dar si de trait traim tot singuri.
Indiferent de cat suntem inconjurati si de cata comunicare am incerca, exista acolo in noi partea intangibila, de izolare, de neimpartasit cu nimeni.

[dalV]

Mda, corecta revelatie. Doar Dumnezeu si noi. E revelatia omului occidental, modern. Si totusi...si totusi...

Exista ceva, ceva comun si adanc, care ne leaga. Chiar si de necunocuti pe care ii zarim pentru o clipa, si ii uitam. Intr-un fel foarte abscons, nu suntem niciodata singuri. Intr-un fel mai putin abscons, dar destul de, ii mai avem si pe toti stramosii nostri. Niciodata nu trebuie sa uitam asta.

[Heruvim]

Odata de demult...am trait pentru o clipa sensatia ca locul meu nu este cel in care ma aflam, iar timpul in care ma aflu nu era timpul meu...pentru o clipa...am cuprins in mine Totul...
(si pe urma a venit autobuzul...sa ma duca Acasa)  :'(

[dalV]

Asta imi aduce aminte de straduta lui Borges (din Istoria Eternitatii).

Deci dumneata erai Paracelsus? Ia te uita, nu m-am gandit.

[Heruvim]

nu...paracelsus este si el bine..cu toate ca nu ne-am vazut de vreo 300 de ani, dar totusi mi-a dat voie sa ii mai folosesc numele din cand in cand.

[Marlene]

suntem singuri de la inceput si pana la sfarsit,chiar daca pentru scurte perioade ne amagim,si chiar ajungem sa credem ca nu e asa....

[Qvadratus]

Victoriile sunt efemere, infringerile sunt permanente.......

[tapirul]

...zis-a qvadratus dupa ce a pierdut intr-o discutie polemica cu tapirul....
 

[dalV]

Nu suntem singuri niciodată,chiar daca pentru scurte perioade ne amagim,si chiar ajungem sa credem ca uneori suntem singuri....

[hestuans]

E mai greu sa calci o camasa de copil decat una de noncopil sau de maiputincopil.

[hestuans]

oka, reformulez: e pur si profund imposibil sa calci o camasa de copil. revelatia zilei.

[hestuans]

fara cute, that is.

[iuliana]

fara cute, that is.

nu cred, depinde ce fier de calcat ai.

azi am avut si o revelatie: sunt prea naiva, oamenii ti-o trag pe la spate si tu nu-ti dai seama.

[Marlene]

depinde de calcator

[morcoveata]

libertatea e ... atunci cind nu stii ce vrei - sau cind nu vrei nimic - sau cind nu ... sau ...