O reabilitare a clonarii

[dalV]

Nu ma refer la clonarea oilor si altor organisme, ci la clonarea din forumuri: un singur om manevrând mai multe identitati.

Aceasta metoda nici macar nu e noua. Oamenii scriu sub pseudonim de veacuri. Fernando Pessoa e cazul cel mai cunoscut: a inventat poeti diferiti, cu personalitati si talente diferite, si a scris in numele fiecaruia dintre ei. Uneori nici macar nu e nevoie de pseudonim. Baudelaire spunea ca sa fii poet inseamna sa poti sa fii altcineva. De fapt, scriitorii o fac mereu, se substituie, sau sunt posedati de personajele lor. Si cititorii la fel. Face parte din magia cartilor.

N-am avut prea multe experiente cu clone. De la inceput mi-am folosit numele adevarat, si m-am gândit la clone si pseudonime ca la o modalitate de a scapa de responsabilitatea a ceea ce scrii, si nimic mai mult.
Pâna la urma, ca o gluma, am avut si eu o clona. Experienta insa m-a depasit cu mult. A fost extraordinar. Când scriam sub pseudonim, deveneam acel personaj. In final, cand am dezvaluit "gluma", am fost mai bogat: trasaturi pe care credeam ca nu le am, ca le-am inventat, au ramas cu mine. Am fost preschimbat.

Nu stiu daca voi repeta experienta, dar vreau sa spun ca n-o sa ma supar daca domniille voastre veti vrea sa o incercati. Nici macar nu o sa incerc sa va desconspir, iar daca IP-uri identice imi vor sari in ochi, o sa fac abstractie.

[ari]

Mie mi-a fost intodeauna frica sa fiu "reala". Prefer pseudonimul...

De multe ori mi-am pus intrebarea: de ce? E cumplit sa-ti fie frica sa fii cine esti in realitate.

[dalV]

Cumplit nu stiu, dar e constant. Tuturor ne e frica de ce suntem.

Dar aici poti fi si altcineva, si frumusetea e ca incepi prin a te preface, si iti dai seama ca nu te prefaceai. Probabil e imposibil sa te prefaci, doar afli ceva despre  tine pe o cale indirecta.

[Qvadratus]

Cind mi-am facut prima clona, am crezut ca pot sa nu fiu eu insumi, ceea ce a fost o eroare. Am sperat ca poat incepe altfel dar am adus cu mine tot ceea ce strinsesem inainte, asa ca am renuntat o lunga perioada de timp.
A doua clona am privit-o ca pe o haina, la fel cum privesc sacoul de dimineata si costumul de seara. Ca atare am tinut sa se stie ca este vorba de garderoba mea. Dupa un timp am realizat ce de fapt nu era vorba de garderoba ci de vestiarul cu kimonouri de lupta, astfel ca atunci cind am redevenit un pasnic civil am lasat sa se prafuiasca al doilea kimono.
Acum nu stiu.....

[dalV]

Oare exista atâta mahala in mine, nedescoperita, când am inventat-o pe Safta Nebuna? Probabil.

[damonik]

Mie mi-a fost intodeauna frica sa fiu "reala". Prefer pseudonimul...

De multe ori mi-am pus intrebarea: de ce? E cumplit sa-ti fie frica sa fii cine esti in realitate.

de asta ti-ai ales ca pseudonim un cuvant care in ebraica inseamna "leu" ( nu tocmai simbolul fricii)?

[clebs]

     am avut si eu o clona. Experienta insa m-a depasit cu mult. A fost extraordinar. Când scriam sub pseudonim, deveneam acel personaj. In final, cand am dezvaluit "gluma", am fost mai bogat 

personal cre`c-ai avut mai multe dar dupa safta mi-a parut tare rau

[Heruvim]

Foarte interesant...vreau sa zic ca am avut clona pe yahoomesenger...si era distractiv...ai dreptate, intr-un fel ne dedublam personalitatea incercand sa fim altfel.