Marea problema cu ziua de luni e aglomeratia. Va fi plin de masini, peste tot, in zile ca astea, Bucurestiul vechi se strange si se ascunde intr-un vis sau in vreun roman, nu-l vezi prea usor.
Singurul cartier linistit lunea pe care il cunosc e cel cu strazi cu nume de capitale. E un cartier triunghiular, delimitat de B-dul Iancu de Hunedoara la sud, Piata Victoriei si Bdul Aviatorilor la vest, Calea Dorobantilor la est. La vârful triunghiului se afla Casa Zambaccian, nici o legatura cu Nastase, doar o casa superba, vizitabila si pe dinauntru, cu tot cu colectia ei de arta. In rest, cartierul are o buna traditie arhitectonica europeana. Cel mai vechi imobil din el, primul de fapt din acea zona, a fost mica resedinta bucuresteana a unui boier moldovean, cred ca e de la inceputul sec. XIX. Pe strada Atena, lânga ambasada Finlandei. Din pacate, nu prea se poate intra, merita totusi, eu am reusit (acum locuiesc oameni "obisnuiti" in ea). E frumoasa si din afara, cu bourul Moldovei pe frontispiciu, si cahle cu figuri zoomorfe fantastice, ca la Mânastirea Neamt.
In rest, sunt case de toate tipurile, de la stilul alsacian la stilul maur. Pacat ca nu e primavara, mai merita vazuta bolta de glicine de la resedinta ambasadorului Venezuelei. Pe strada Washington se afla chiar cea mai inalta glicina din Bucuresti, dar acum nu se vede. In mai, de abia. Insa platanii sunt la locul lor, niste platani vechi, magnifici, pe Atena si Aleea Alexandru.
Mie imi place sa ma uit la blazoanele de pe case. E singurul cartier in care blazoanele nu au fost razuite in anii '50 de teama comunistilor. Imi place unul in mod deosebit, o cruce si o corabie, pe o mare unde apune soarele.
Ar mai fi de vazut monumentul ciudat din Piata Quitto.
Si probabil multe alte lucruri de care nu-mi amintesc. Oricum, se poate face o plimbare linistita de o ora, chiar doua daca ai norocul sa te ratacesti. (Mie imi place sa ma ratacesc, dar nu prea mai reusesc.)
Zona cu gradina Icoanei si mai ales parcul Ioanid (acum ii zice Ion Voicu), e mitologica, dar s-ar putea sa fie aglomerata. Insa acolo sunt mai multe locuri unde se poate bea ceaiul in liniste, de ex. la '80, vis-a-vis de parcul Icoanei.
A propos de hanul lui Manuc. In zona aia as recomanda o examinare minutioasa a tuturor pravaliilor din strada Covaci. Nu se poate sa nu gasesti comori. Si un tur chiar in Hanul cu Tei, la etaj. Merita. Mai e si o mica librarie pe Smârdan, care imi place. Dar ar fi atâtea de zis...
