Cum l-ati cunoscut cu Eliade si ce va ma spune acum?
Citind in copilarie un almanah... in care se incerca pe cateva pagini un fel de biografie, vorbeau despre India, despre cele 3 ore de somn pe noapte, ajungeau la Vulcanescu la un moment dat... Impresia a fost teribila. L-am regasit peste ceva ani, odata cu Romanul care m-a fascinat. Nu mai stiu cum se incheie, poate la un moment dat am incetat sa ma regasesc. A urmat Domnisoara Christina si un "alt Eliade" odata cu Istoria (odata cu care am inceput, poate, sa inteleg ceva...), candva, in programa de liceu, a aparut Maitreyi (care nu mi-a placut nici cu forta si nu mi-ar placea nici acum, nu doar pentru ca Orientul Indepartat nu m-a atras niciodata :unsure: ) si... tot abia acum, la batranete, Noaptea de Sanziene... N-am stralucit niciodata intr-ale "cronicilor", dar romanul e dincolo de "realitatea palpabila" si a atins resorturi de care ma feream instinctiv - mai degraba fobii profunde... Si mi-a trezit si-o nostalgie ciudata, de care nu am scapare, pentru o lume trecuta, un oras pe care nu-l cunosteam decat poate dintr-o alta viata...
Ieri am regasit niste citate cioraniene pe o fosta foaie de caiet... si m-a uimit cat de diferit pot spune amandoi, in fond, aceleasi temeri cu aceleasi raspunsuri... Cioran spunea "Traiesc pentru ca muntii nu rad si viermii nu canta" sau "Viata, privilegiu al oamenilor mediocri; ceilalti se consuma la temperaturi unde viata nu rezista, unde nu pot respira decat cu un picior dincolo de viata". "De ce nu vrem sa acceptam valoarea exclusiva a
adevarurilor vii?"
In "Noaptea de Sanziene" bantuie aceleasi tristeti ... "Crezi intr-adevar ca numai prin moarte ne putem elibera de Timp si Istorie? Atunci existenta omeneasca n-ar avea nici un sens. Atunci ne-am afla aici, in viata, in istorie, din greseala. (...) regasim doar neantul..." "Dar de ce-mi spui mie toate astea? il intreba Ileana cu o subita enervare in glas. De ce-mi vorbesti despre moarte, despre neant si despre pantecul balenei? Eu sunt femeie. Cred chiar ca sunt o femeie frumoasa. Mi-ai spus-o chiar tu (...)".
Eliade l-a contrazis insa pe Cioran (sarman bipolar, mi-au spus unii). Spiritul inalta, iara nu sfasie.
