Autor Subiect: Povesti de adormit copiii  (Citit de 2206 ori)

Offline dalV

  • Administrator
  • MeÅŸter
  • *****
  • Mesaje postate: 1.095
Povesti de adormit copiii
« : Mai 13, 2006, 10:06:39 »
Mi-a venit o idee constructiva (cred).

Hai sa postam aici, daca aveti timp, povesti din copilarie.
Bunica mea ar fi implinit 100 de ani (Dumnezeu s-o odihneasca), si imi dau seama cu groaza ca imi aduc aminte din ce in ce mai greu povestile pe care mi le spunea, si pe care nu le-am intâlnit in nici o carte de povesti. O sa incerc, cu ajutorul tatalui meu, sa le postez aici pe cele mai importante.

Postati-le si voi pe ale voastre.  Sa facem un fel de culegere la gura sobei.

Daca nu aveti, inventati. Vorbesc serios. Când ati incercat ultima oara sa inventati o poveste? Daca aveti copii, sigur ati facut-o, daca nu aveti, o sa aveti, asa ca e momentul sa va antrenati. :)
..o clipa de tacere. Asta e patria.

Offline danya

  • Admin
  • Ucenic-ÅŸef
  • ****
  • Mesaje postate: 118
Povesti de adormit copiii
« Răspuns #1 : Mai 13, 2006, 10:36:01 »
Amintiri din copilarie.

Inainte de toate , e cazul sa spun ca am fost crescuta mai ca toti copiii din Romania , de catre bunici, care din fericire aveau o casuta la tara.Asadara , eu mica , doi bunici frumosi ca din poveste , un var de aceeasi varsta pe care l-am avut ca pe un frate ...si o batatura mare mare cu o gradina imensa si un raulet in spate....de aici imaginati-va toate jocurile copilariei  de la scaldat in butoaiele bunicului puse la uscat afara in curte,  printre barci facute din coceni....la casute ca un coviltir facute in salcii!  
Imi mai aduc aminte tentative temerare de a dresa o rata leseasca " Lila " ca  doar altfel nu avea cum sa o cheme... intrecuta de departe de aceea de  a dresa viespi sau albine tinute in borcane cu petale de flori.  
fel si fel de jocuri cu copiii de pe strada , de ne lua bunica-mea cu forta de pe drumuri....
imi mai aduc aminte papusile facute din carpe si din lana, si hainutele facute din cearceafurile bunicii sau hainele cleintelor( bunica-mea era croitoreasa)
imi aduc aminte cum l-am operat pe varu-meu si l-am bandajat serios, de a crezut matusa-mea ca se preg de mormantare. si bineinteles cum l-am tuns si pe el si pe mine intr-o maniera cel putin considerata avangardista acum( poate chiar la moda nowadays) -o poza mare cu fiecare din noi , inramata , la absolvirea grupei mici de la gradinita stand marturie pe unul din peretii casei de la tara.

o sa revin....poate intr-o maniera ceva mai literara... :-)

iuliana

  • Vizitator
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #2 : Octombrie 18, 2006, 06:07:01 »
adevarul e ca si eu am fost crescuta de bunica si nu statea la tara, statea cu noi, parintiii mei lucrau in resita, dar la mine nu a fost asa de frumos pt ca bunica mea ma batea, recunosc era bolnava destul de grav dar era si nenorocita din fire, odata m-a lasat sa stau afara si nu m-a lasat sa intru in casa pana au venit parintii mei. Vara mea care era ca o sora isi batea joc de mine, nici acum nu o suport, mi se pare proasta si incuiata dar totusi e verisoara mea si o iubesc, dar in general copilaria mea a fost frumoasa ma jucam pitulusul, turca si carti, chiar daca eram eu putin mai ciudata, impropriu spus, eram f ciudata, oricum in general am avut o copilarie frumoasa. Poate altadata o sa scriu si mai poetic. 

Offline dalV

  • Administrator
  • MeÅŸter
  • *****
  • Mesaje postate: 1.095
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #3 : Octombrie 18, 2006, 09:26:55 »
Asta nu e un topic poetic, e un loc unde puteti scrie, daca vreti, povesti. Povesti-povesti, din alea cu zmei, feti-frumosi, etc. Eu am in plan de mult timp sa consemnez aici povestile raposatei mele bunici, dar mai intai trebuie sa-mi conving tatal, care le mai stie, sa mi le scrie.
..o clipa de tacere. Asta e patria.

iuliana

  • Vizitator
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #4 : Octombrie 24, 2006, 03:28:10 »
eu mi-am scris povestea copilariei ca am avut o bunica nenorocita care mi-a provocat un retard social, dar am avut puterea sa trec peste el.

Offline Mira

  • Admin
  • Ucenic
  • ***
  • Mesaje postate: 93
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #5 : Octombrie 30, 2006, 06:47:00 »
si cred ca avem, cu totii, amintiri legate de "ingropat" chestii in pamant. Eu, de exemplu, pregateam tot felul de compoturi in cutiute de medicamente si le ascundeam in gropi pe care le acopeream cu frunze, ca sa ramana pentru "urmasii" mei. Sau, o colega mi-a povestit cum si-a inmormantat pisica. Un adevarat ritual, cu batiste fermecate si rugaciuni si cu o cruce mica facuta din crengute...
Mai ingropam si biletele in sticle (ma rog, eram sub influenta magica a povestilor), lasam indicii, tot felul de sarme, sfori sau crengute de salcie care "indicau" drumul spre ascunzisuri...
Dar imi aduc aminte si momentele in care stateam printre flori si lucerna, in gradina, si priveam bondarii. Mirosul acela si bucuria pura... Sau cum mancam o tona de cirese, sau cum mi-a "scos" mama un sambure de cireasa din gat, cu andrelele de crosetat (de fapt, m-a pacalit, fiindca ma speriasem teribil ca, daca am inghitit acel sambure, o sa mor)
remember when you were young tadadadam

Offline alfio

  • Admin
  • Trecător
  • *
  • Mesaje postate: 12
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #6 : Octombrie 30, 2006, 07:35:20 »
Eu am fost crescut de bunica din partea mamei (care era nascuta in Grecia) asha ca a venit cu toate obiceiurile culinare  :P  de la Salonik .imi amintesc si acum de baklavaua facuta de ea , sarailiee cu fistic , dulceatza de caise umplute cu miez de nuca+fistic , placinte (cu branza, praz, spanac ,dovleac ,loboda+stevie etc) de anul nou era traditzia de a face  o pita cu branza in care se ascundea un banutz de aur . cel care gasea banutzul avea noroc si sanatate in anul care urma . ea avea intotdeauna grija (fara sa-mi dau eu seama) ca numai eu sa gasesc banutzul .binenteles ca eu eram in al 9 lea cer de fericire .am iubit-o foarte mult .odata a fost plecata in Grecia sa-shi viziteze rudele . cat a fost plecata eu nu am mincat mai nimic , nu am dormit si am plans . mai aveam putzin si ajungem la spital .mai ca-mi dau lacrimile cand imi amintesc de ea :'(
capisci?!

Offline noa

  • Admin
  • MeÅŸter
  • *****
  • Mesaje postate: 363
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #7 : Noiembrie 10, 2006, 12:29:19 »
tatăl meu, medic veterinar "din fire", îmi spunea nişte poveşti grozave: poveştile cu Pinguinel. acesta era, desigur, un pinguin care trecea prin tot felul de minuni.
bunicul din partea taălui meu(hai să mă laud cu faptul că a fost scriitor şi traducător din limba germană! ;D) avea poveştile cu Clotilda, femeia cu capul verde. inevitabil, povestea(relatată ca fiind o întâmplare adevărată) începea cu :" într-o noapte, pe când dezlegam cuvinte încrucişate...".
PS: vere, cam greu să scrii poveşti aici(dacă nu eşti tapirul, care poate scrie mesaje lungi cât un roman)! le-am putea transforma, eventual, în seriale. :D
traiesc, iar asta imi ocupa toata viata!

Offline dalV

  • Administrator
  • MeÅŸter
  • *****
  • Mesaje postate: 1.095
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #8 : Noiembrie 10, 2006, 02:59:40 »
Pai, noa, le poti scrie treptat, in Word, apoi atasezi sau dai copy paste aici.
..o clipa de tacere. Asta e patria.

Offline iuliana

  • MeÅŸter
  • *****
  • Mesaje postate: 307
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #9 : Noiembrie 27, 2006, 10:33:03 »
am amncat matragune cand eram mica si nu am patit

Offline noa

  • Admin
  • MeÅŸter
  • *****
  • Mesaje postate: 363
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #10 : Noiembrie 28, 2006, 01:11:11 »
Pai, noa, le poti scrie treptat, in Word, apoi atasezi sau dai copy paste aici.

Da' cine reuşeşte să şi le amintească?!
Cred că aş putea scrie chiar eu poveşti, dar...cine să gândească şi să scrie, în locul meu? ;D Mie mi-e o leeeneeee!!!
traiesc, iar asta imi ocupa toata viata!

Offline iuliana

  • MeÅŸter
  • *****
  • Mesaje postate: 307
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #11 : Decembrie 10, 2006, 09:24:03 »
same heart, ciudat, vreau sa scriu o poveste si eu si o sa scriu.

   A fost odata ca niciodata un baiat care era cam prost, isi dorea de la viata sa devina rapper ca eminem, ca toate femeiele sa fie la picioarele lui, dar totusi era prea naspa si intr-o zi va placa de acasa ca sa devina un fel de harap alb modern.
   Intr-o zi s-a sculat din pat pt ca avusese un cosmar si de s-a dus la baie, facea lucrul pe care il ura cel mai mult sa se uite in oglinda. Oglinda pt el era un chin pt ca vedea cum a lui fat angelica se transforma intr-un monstru cum ochii sai migdalati devenau si mai alungiti ca la un demion cu zambetul devenea malefic, el acum numai zambea ci ranjea, imti cum ai sai dinti doreau sa muste ceva, mai exact sa sfasie ceva, repede fugi din baie si isi spuse cu voce tare:
- Oh, doamne, cred ca am innebunit, si pe urma se baga la culcare.

   A doua zi cand se trezi din pat sa se duca la scoala, se duse din nou sa se uite in oglinda dar acum ii era frica ca sa nu transforme in El, se duse, se uita si nu observa cam nimic, tot avea aceiasi ochi de copil bland.
- Asta e, cred ca am avut vizuni, mi-am zis eu bine, am innebunit.
   Se imbraca, si ar fi luat ghiozdanul dar nu prea purta ghiozdan.

povestea o s-o continuam alta data ca acum nu mi prea imi plaace cu a inceput.

Offline dalV

  • Administrator
  • MeÅŸter
  • *****
  • Mesaje postate: 1.095
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #12 : Decembrie 10, 2006, 09:56:43 »
Haaaaaa,  vreau continuarea!!!!!!!!!!!!!!
..o clipa de tacere. Asta e patria.

Offline iuliana

  • MeÅŸter
  • *****
  • Mesaje postate: 307
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #13 : Decembrie 11, 2006, 10:30:04 »
Time after time, e ciudat cand scrii doar pt faptul de a scrie, nu stiu tot timpul mi-am dorit sa fiu grozava adica sa fiu superhero dar nu am fost si nici nu voi fi, eu intotdeauna m-am incadrat in categoria personajelor slabe care nu-au facut nimic doar au fugit de ele insusi.

   Dar totusi sa scriem despre eroul nostru, Nicu se numeste. Nicu era un copil ca oricare altul, cam naspa, nu stia ce vrea dar totusi el avea ceva in special fat de celelalte personaje numai faptul ca e personajul meu principal.

   Nicu pleca la scoala si pe drum se intalni cu o pisica pe care o lua si o mangaie, adora pisicile pt ca sunt micute, rele, viclene , parsive si dragalase adica ele reprezinta idealul lui feminin. Lasand pisica din mana se gandeste  la el si la ce a facut in aceasta viata si intotdeauna ii vine acea concluzie idioata ca nu a facut nimic si nu o sa faca dar oarecum era resemnat dar simtea nevoia sa fac o calatorie de formare a sinelui.
   Sa fim seriosi nu o sa prezentam in continuare faptul ca va pleca de acasa si totusi baiatul era realist, nu avea niciun ban, nimic, era mic si imatur dar isi propuse sa doarma si sa aiba cel mai perfect vis unde va fi Harap ALb modern.

_ Of, domne sunt un ratat, nu stiu ce vreau, e ciudat ca la varsta mea nu am nimic, sigur sunt numai un copil dar ideea e ca ma simt neimplinit intelectual, nu ma plang pt faptul ca sunt mediocru dar nu m-am nascut pt asta, m-am nascut sa fiu printre primii, acum o iau pe urma lui Eminescu, geniu neimplinit, imi vine sa rad (isi puse o mana la frunte). Sa termin ca am acum am dat in penibil (incepu sa rada de unul singur in strada, nu ajungea numai faptul ca vorbea cu glas tare), gata ,stop monolog penibil.
   La scoala statea in prima banca, ciudat ca se asezase acolo ca nu ii placea sa iasa in evidenta dar totusi avea ceva  si iese in evidenta , era ceva in firea lui. Singurul lucru incomod era ca trebuia sa-si intoarca privirea si sa uite la colega lui pe care o adora, de fapt era obsedat de ea, dar oricum acest lucru era un lucru normal pt el.
   Orele se terminara si acum o lua spre casa si parca se vazu eroul din cantecul lui Bon Jovi_living on Prayer, adica un tip care e pe picioarele sale, o duce greu, dar totusi o are pe fat iubita.
   Ajungand acsa, se duse la frigider, isi lua ceva de mancare si manca, avea un fel ciudat de a manca , nu se uita la mancare,se uita in neant.
   Se baga la dormit, lui ii placea f mult sa stae in pat cu orele ziua si sa se prefaca ca doarme, ii placea reveriile, traia pt ele.


va urma si continuarea.

Offline gatetosun

  • Admin
  • Ucenic
  • ***
  • Mesaje postate: 104
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #14 : Ianuarie 10, 2007, 01:58:33 »
continuarea?

Offline iuliana

  • MeÅŸter
  • *****
  • Mesaje postate: 307
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #15 : Ianuarie 10, 2007, 02:06:10 »
continuarea?



o scriu in seara asta ca am ramas in pana de inspiratie si azi am chef sa scriu.

Offline Furnika

  • Admin
  • Tânara calfă
  • **
  • Mesaje postate: 36
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #16 : Februarie 12, 2007, 07:37:10 »
Dragut. Nu pot sa nu observ alineatele.  ;D

Offline dalV

  • Administrator
  • MeÅŸter
  • *****
  • Mesaje postate: 1.095
Re: Povesti de adormit copiii
« Răspuns #17 : Februarie 12, 2007, 08:31:53 »
De fapt, eu eram convins că toţi avem poveştile copilăriilor noastre, şi speram, cu colaborarea domniilor voastre, să le colecţionăm aici. Eu însumi am vreo 3, dar constat cu teroare că le-am cam uitat, şi nu reuşesc să-l prind pe tatăl meu să mi le zică.
De exemplu, Barambumbente. Mai ÅŸtie cineva povestea asta?
..o clipa de tacere. Asta e patria.