Marturisiri (cumplite)

[dalV]

Io m-am cam ratacit. Nu acum, ci cu mult inainte de a ma naste. In ordinea semintiei mele s-au comis niste greseli, altfel nu se poate. Ce caut aici?

M-as fi intrebat cine sunt, dar nu sunt nimic. Sau, mai precis, sunt când o stramatusa, când vreun strabunic, când vreun alt stramos pe buna dreptate uitat. Nimic nou. Sunt suma unor oameni morti, sunt un sac de stafii, de amintiri care nu sunt ale mele. Trecutul e totul. Viitorul nu exista. Imi adap oboseala a un milion de generatii.

Un milion de generatii s-au adunat pentru ca sa te pot intâlni.

[dustweaver]

Stau intr-un Bucuresti inghetat deodata in spatiu si timp, visand aberant sa ajung undeva, intre doua lumi, stiind ca voi inceta sa apartin vreuneia din ele... intelegand ca, de fapt, nimic nu se pierde pentru ca nimic nu se castiga... stau, tacand, pe marginea uneia din cele doua genuni care-mi sunt ... Ubi bene, ibi patria... asta daca am putea vreodata alege... daca n-am sti ca alergam dupa un "bene" irepetabil, incremenit si el intr-un colt ascuns de inima, inselandu-ne sa mergem mai departe... din inertie...
"Sometimes I wish I hadn't been born at all"...

P.S. Scuze pentru atatea gerunzii / gerunduri? :-) si dativ posesiv . Meteahna veche.

[Lulu]

E ok, gerunziile dau gravitate textului  :-)
Marturisiri (cumplite) : ma simt  frustrata gandindu-ma ca exista un infinit de posibilitati iar eu nu intrevad decat maxim 4-5 !  :lol:

[lattvia]

Io m-am cam ratacit.
................................................. ................................................. ..

Un milion de generatii s-au adunat pentru ca sa te pot intâlni.

in concluzie ratacirea e ceva bun. :-)

[lattvia]

marturisire.cumplita de adevaratelea!

mi e frica sa mi fie mila.

[dalV]

Si nu ti-e mila de nimeni si nimic? De frica, esti neinduratoare?

[lattvia]

Si nu ti-e mila de nimeni si nimic?

aproape nimeni,aproape nimic. :-(

De frica, esti neinduratoare?

de  ce?astea s alternativele?sa ti fie mila sau sa fii neindurator.cel putin cuvantul este prost ales.

era vb de mila in situatii speciale cumva.
mi e frica sa iau autostopisti in masina.(cred ca intelege toata lumea d c)

[erika]

si mie mi-e frica, asa in general.Ma gandesc ca o sa mai cresc si lucrurile o sa se schimbe.Cel mai frica mi-este insa ca s-ar putea sa fie prea tarziu si sa-mi fie frica mereu.

[dalV]

Totul e sa nu ti-e frica sa-ti fie frica. Nu de altceva, dar atunci poate sa-ti fie frica sa-ti fie frica sa-ti fie frica. Si sa-ti fie frica sa-ti fie frica sa-ti fie frica sa-ti fie frica.  Si astfel, sa trezesti la viata multimea fara numar de oameni din tine.

[erika]

Prea tarziu.Sfaturi in legatura cu cum sa-i inlatur pe toti astia de i-am descoperit?

[dalV]

Habar n-am Ai putea sa te imprietenesti cu ei, presupun :whistle:

[erika]

mmm,unele prietenii nu sunt favorabile.
Eu as vrea niste curaj ca leul cel las din "vrajitorul din Oz".

[Lulu]

poate fiindca am i"mbatranit" sau poate ca am inceput sa ma sclerozez, sau poate de la perioadele de autism prin care mai trec ( :closedeyes: ) , nu stiu, dar nu mai simt nevoia sa cunosc multi oameni ci vreau mai degraba sa ii aprofundez pe cei pe care deja ii stiu.

[dalV]

Ce conteaza? Prietenia e un fenomen al naturii. Nu stii când te poti imbolnavi iar de prietenie. Poti sa-ti planifici in felul asta viata, "nu o sa mai am un nou prieten"?
Si oricum,  e foarte probabil ca prieteniile sunt trecute undeva, intr-un catastif esential, in Pleroma, si n-ai de unde sa stii câte iti mai sunt scrise.

[danya]

cat de palpitant poate fi sa tot descoperi oameni? bun! si daca ii descoperi , ii diseci ii stii in amanunt si amanunte ce faci cu asta? detaliile favorizeaza cresterea atasamentului , afectivitatii directionate ? probabil. si atunci iti pasa de ala de ti-e prieten si el la nevoie se cunoaste si ii pasa si lui, si uite asa ne  gandim de de fapt nu suntem singuri pe pamantul asta si cineva might give a damn.

 cred ca unele prietenii dureaza mult altele se sfarsesc. cu toate astea ele au fost si sunt frumoase, prin simplul fapt de a exista .  

oarecum de acord cu lulutza...nu mai am rabdare sa cunosc oameni noi. banuiesc insa ca imi va reveni curiozitatea.

[Lulu]

ma doare teribil capul si nu pot sa dorm. nu stiu daca e topicul bun dar simteam nevoia sa spun cuiva

[dalV]

Ne pare rau ca te doare capul. Cât despre dormit, aici e clubul nedormitilor.

[lara]

mi'e teama,da,ca ma gasesc in mijlocul unor oameni cu care nu am nimic in comun,si chiar dak deosebitele mele capacitati empatice ma determina sa joc rolul unuia de'al lor,ma simt mereu "in afara".Chiar si(sau mai ales) cand dansez cu sampania pe masa,am o senzatie de rol bine jucat.
chiar dak'i autentic.
  Si simt ca nu exista nici un medicament pt asta.Pur si simplu,ca y est.

[FataVerde]

Straniu sentiment. Marturisesc ca si eu il am, nu neincetat, dar vine destul de des si se instaleaza confortabil in sinapsele mele. Si ma simt foarte vinovata, parca as minti tot timpul.

[dalV]

E un sentiment care bântuie unele firi. Te impaci cu el, uneori chiar esti mândru de el. Poate ca e o varianta a "sentimentului oceanic" al lui Romain Rolland, de unicitate.

Baudelaire il avea, l-a consemnat in jurnalul sau intim:

Sentiment de solitude, dès mon enfance. Malgré la famille, et au milieu des camarades, surtout, - sentiment de destinée éternellement solitaire.
Cependant, goût très vif de la vie et du plaisir.

(Mon coeur mis à nu)

[Heruvim]

Sa inteleg ca e ceva normal sa am senzatia ca ma aflu intr-o lumea in care nu imi e locul, intr-un timp care nu e timpul meu (in care as vrea sa traiesc).

Pina acum am avut un singur loc in care m-am simtit ca acasa pentru 2 saptamini (nu zic unde si impreuna cu cine , incerc sa fiu discret  )...dar a trecut si asta.

Aceasta ar fi marturisirea mea.

[dalV]

Sa inteleg ca e ceva normal sa am senzatia ca ma aflu intr-o lumea in care nu imi e locul, intr-un timp care nu e timpul meu (in care as vrea sa traiesc).

Un cantec al unei trupe destepte zicea:
"one day you'll wake up
in the Present Day
a million generations removed from expectations of being who you really want to be."

Si eu cred ca societatea ne impiedica sa fim ceea ce am putea fi, ne stabileste limitele. Dar societatea suntem noi. Asa ca asta e.

[dustweaver]

Am auzit de curand un postulat : nimeni nu traieste in lumea in care s-a nascut, nici nu moare in lumea in care a trait. Mi se pare o chestie trista, dar ma tem ca e adevarata...

[danya]

Imi este cumplit de teama ca o sa ma pierd., Eu ca om in lumea asta larga.
Cu totii cred ca vrem sa insemnam ceva, dar mi-e greu cumva sa stabilesc ce anume e acel ceva.   

[dalV]

Probabil pentru ca acel ceva e realmente imposibil in indepartata lume in care am ajuns. Ramane doar vaga senzatie, "chemarea"  inexprimabila in cuvintele unui limbaj care mai mult ne instraineaza decât ne apropie, si poate, cu noroc, gasirea unei cai, cât de cât asemanatoare cu cea pe care poate merge geamanul nostru din Cer.

[iuliana]

ce marturisi cumplite ati scris voi pe aici, credeam ca spuneti ceva mai interesant, deci eu nu o sa spun nimic interesant.

mie mi-e frica ca o sa mi pierd idealurile si o sa devin un om indiferent, si m-as uri pt asta, oricum  nu suport o parte din mine, am ajuns sa trec pe langa oameni sarmani si sa mi intorc privirea.

mi-e frica ca nu o sa implinesc toate fanteziile sexuale.

mi-e frica sa ma accept pe sine si sa nu mi mai distrug idealurile si pornirile.

mi-e frica ca familia mea sa ma respinga ca vad ca ii dezamagesc incontinuu.

mie mi-e frica sa mi mai fie frica.

[dalV]

Aici nu spunem lucruri interesante. Dar multumim ca ne impartasesti temerile cu noi, aici le aruncam in soba, sa ne fie mai cald.

[erika]

Mie m-e frica de posibilitatea sa nu-mi gasesc linistea niciodata.
In alta ordine de idei astazi mi-a venit ideea ca nu eu sunt problema.Nu intotdeauna.Nu acuma.

[dalV]

Mie mi-e frica sa nu cumva sa mi-o gasesc.

[Ciresar]

Mi-e teama de vise. De visele mele trecute, pentru ca rand pe rand le-am zadarnicit implinirea, de visele mele prezente pt ca nu le mai pot hrani, de visele faurite de altii pentru mine, pentru ca imi sunt prea straine, sau prea dragi dar intangibile...
Mi-e teama de acele dimineti in care, privind in oglinda, simt nevoia sa ma prezint.
Mi-e teama sa citesc agenda telefonului, pentru ca 10% din numele de acolo nu-mi mai spun nimic, desi candva au fost atat de importante incat le-am notat numerul de tel...

Si mi-e dor...de vise, de mine, de altii...

[dalV]

Daca fericirea (cea instantanee, nu vorbesc despre cea retrospectiva) e aproape constant neprevazuta, visele au un rol  secundar. Noi suntem ce suntem, sa se stie! Important e, cand te uiti in oglinda, scanteia sa fie la locul ei. Daca e asa, crede-ma, intr-o zi flacarile o sa se inalte la cer.

[Geo]

 Mi-e teama de rautatea omului. Probabil suna banal si infantil, dar omul este o fiara dornica de sange, cruda si capabila de orice (inclusiv in raport cu propria specie) ca sa-si atinga scopul. Numai prin (auto-)educatie isi ascunde adevarata fata si devine, in sfarsit, ipocrit. Si totusi, imi place sa cred ca sunt 2 subspecii: oameni-animale si oameni...oameni. Mi-e teama ca instinctul de supravietuire sa nu ma arunce in  prima categorie....Asta e marturisirea mea intr-o zi in care nu m-am dus la spital....
 

[iuliana]

Mi-e teama de rautatea omului. Probabil suna banal si infantil, dar omul este o fiara dornica de sange, cruda si capabila de orice (inclusiv in raport cu propria specie) ca sa-si atinga scopul. Numai prin (auto-)educatie isi ascunde adevarata fata si devine, in sfarsit, ipocrit. Si totusi, imi place sa cred ca sunt 2 subspecii: oameni-animale si oameni...oameni. Mi-e teama ca instinctul de supravietuire sa nu ma arunce in  prima categorie....Asta e marturisirea mea intr-o zi in care nu m-am dus la spital....
 

imi place cum gandesti si ai dreptate intr-o anumita masura si omul cel mai ok e in stare sa fac foarte multe lucruri dar totusi dupa parerea mea oamenii animale sunt cele mai in regula, animalel nu ataca fara motiv, nu isi omoara semenii doar de placere, sunt mai corecte decat oamenii si de aceea eu personal cred ca oamenii oameni sunt ceam nenorociti pt ca si au crescut gradul de perversitate tocmai prin gandire. Nu am acum rabdare ca ti-as scrie o pagina intreaga de idei cev or demonstra ideea mea.

[dalV]

Da, asa e, si ce? Animalele isi traiesc viata 100%, oamenii nu, si ce? Oamenii sunt rai pentru ca sunt neglijenti, majoritatea. Se lasa pe tânjala. Lipsa de educatie, intr-adevar. Suntem toti ipocriti, dar, cum era ? "Cinismul e o crima mai mare ca ipocrizia".
Idealul nostru imediat e starea de animal. Echilibrul prezentului etern si al lipsei de amintiri. Placerea de a devora, nu din perversiune, ci din simpla foame. Si asta pentru ca la capatul celalat nu stim ce ne asteapta, doar credem (ceea ce poate fi mai mult, dar se intampla rar).

[danya]

citisem undeva intr-o carte despre frica. frica de la neliniste, anxietate pana la panica paralizanta.
E buna frica? te face mai prudent si te salveaza? Sau te opreste, iti taie din elan, din zbor....dar a -ti urma instinctele nu e ceva primitiv totusi si atunci e bine sa ai o oarecare infranare?
Citez aici cateva din fricile cele mai populare:
 frica de a te dezamgi pe tine insuti. Presupunand ca stii ce asteptari ai de la tine si ce puteri ai sa le realizezi. nu discut de lcururile marete infaptuite din noroc chior.
 frica de a-i dezamagi pe ceilalti -familie, prieteni,lumea in general. Pentru ca multi dintre noi ne luptam sa ne construim o imagine, la care tinem mult dar care nu ne apartine in totalitate, fiind schitata cumva pe asteptarile situatiei si mediului.
 frica de a iubi. Pentru ca e greu sa zbori atunci cand nu ai zburat niciodata , si e si mai greu sa zbori dupa ce ai ti=ai frant aripile de cateva ori.
 frica de necunoscut.

[noa]

câinele este cel mai bun prieten al omului. frica este cel mai mare duşman al omului. când îţi este frică, devii vulnerabil.
cel mai tare mă tem de bătrâneţe şi de moarte. mă înnebuneşte ideea că nu pot evita moartea(bătrâneţea da, dacă e să mor tânără ). mă termină situaţiile fără ieşire! poate că ar trebui să îmi întăresc credinţa în Dumnezeu, pentru a privi moartea ca pe un nou început. deocamdată, însă... :'(

[Geo]

Sau ai putea s-o privesti ca pe o continuare...
Ti-e frica de moarte ca fenomen in sine, sau ti-e teama ca nimic din ceea ce esti nu va mai fi ?
(Ma intereseaza subiectul. Citesc acum "Viata de dupa viata" scrisa de Dr.Raymond Moody)

[dalV]

S-a vorbit in Mansarda despre asta. Din diverse motive, eu unul am incetat, la un moment dat, desi traiesc cu intrebarile astea, zi de zi.

Mie unuia cred ca mi-e tema sa nu mai fiu. Ce egoism, stiu, dar n-am ce face, e visceral. Nopate, mi-e teama sa adorm, pentru ca nu suport ideea abolirii constiintei.  Pentru mine, somnul e ucenicia mortii. Visele sunt niste fragmente aleatoare, eu unul nu cred in ele, nu cred ca sunt ceva mistic sau superior, cred ca sunt doar bucati de amintiri ce incearca sa supravietuiasca, pentru ca omul va incerca sa supravietuiasca si in ultima clipa.

[Mira]

Visele sunt amintiri amestecate cu sperante... azi-noapte am visat ca am scris o carte care s-a vandut bine si mi-a adus 40 de mii de euro, din care am cheltuit 20 de mii de euro pe o excursie in Spania (ce excursie misto...). De restul banilor, am ridicat fundatia unei case.

[Mira]

si dup-aia m-a apucat tristetea, ca nu mai aveam bani sa termin constructia 

[noa]

Sau ai putea s-o privesti ca pe o continuare...
Ti-e frica de moarte ca fenomen in sine, sau ti-e teama ca nimic din ceea ce esti nu va mai fi ?
(Ma intereseaza subiectul. Citesc acum "Viata de dupa viata" scrisa de Dr.Raymond Moody)

nu ştiu ce e "după", în caz că mai e ceva "după". m-am obişnuit cu ce sunt acum. mă gândesc că nu voi mai fi cu cei dragi. nu ştiu dacă îmi va plăcea ce/cum voi fi "după". mă tem de momentele în care "începi să mori"(de fapt, de când ne naştem...începem să murim), nu ştiu ce simţi atunci, nu ştiu câtă durere, mai ales sufletească, apare atunci.
hopaaaa, că-mi vine să plâng!!!!

[dalV]

Poate că e mai multă durere în anxietăţile noastre zilnice sau excepţionale. Oricum, e sigur că moartea nu e cel mai rău lucru pentru mulţi. Poate că în clipa morţii secretăm vreun hormon care ne ajută. Unii capătă o seninătate extraordinară, ca Sf.Francisc.

[noa]

Poate că e mai multă durere în anxietăţile noastre zilnice sau excepţionale. Oricum, e sigur că moartea nu e cel mai rău lucru pentru mulţi. Poate că în clipa morţii secretăm vreun hormon care ne ajută. Unii capătă o seninătate extraordinară, ca Sf.Francisc.

sunt un simplu muritor şi mă tem de necunoscut. mă tem de sfârşitul unei existenţe care, una peste alta, îmi place.

[danya]

cred ca e  mult mai dureros sa traiesti. necunoscutul care il reprezinta moartea da, este putin anxiogen. Dar este un eveniment prea putin influentat de noi ca sa il lasam sa devina stresant. Il vom afla cu siguranta.

ceea ce ma surprinde este reactia unui om atunci cand afla de ex ca are o boala incurabila si ca va muri. De murit oricum vom muri. si atunci aore tot zbuciumul ala si toata durerea nu e de fapt frica de moarte...ci regretul si frica de anu mai trai.

[noa]

cred ca e  mult mai dureros sa traiesti. necunoscutul care il reprezinta moartea da, este putin anxiogen. Dar este un eveniment prea putin influentat de noi ca sa il lasam sa devina stresant. Il vom afla cu siguranta.

ceea ce ma surprinde este reactia unui om atunci cand afla de ex ca are o boala incurabila si ca va muri. De murit oricum vom muri. si atunci aore tot zbuciumul ala si toata durerea nu e de fapt frica de moarte...ci regretul si frica de anu mai trai.

când mă gândesc că pot muri oricând, chiar peste câteva minute, încerc să mă bucur de orice, cum ar fi giumbuşlucurile căţelului meu, cerul senin, o emisiune, un pulover pe care-l tricotez etc.
probabil că, atunci când afli că ai o boală incurabilă, te gândeşti că "mori cu zile", că ar fi fost normal să mai trăieşti şamd.

[Geo]

cred ca e  mult mai dureros sa traiesti. necunoscutul care il reprezinta moartea da, este putin anxiogen. Dar este un eveniment prea putin influentat de noi ca sa il lasam sa devina stresant. Il vom afla cu siguranta.

ceea ce ma surprinde este reactia unui om atunci cand afla de ex ca are o boala incurabila si ca va muri. De murit oricum vom muri. si atunci aore tot zbuciumul ala si toata durerea nu e de fapt frica de moarte...ci regretul si frica de anu mai trai.

Cu siguranta e mai dureros sa traiesti (intelegand prin asta viata in acest trup), si asta pentru ca trupul este o inchisoare pentru suflet, il limiteaza. Si totusi este in acelasi timp o incercare si un cadou.
Frica de moarte a unui om cu o boala incurabila e frica de moarte in chinuri, pentru ca frica de moarte ca trecerea intr-o lume necunoscuta o are si un om sanatos. Pe de alta parte necunoscutul poate starni si o curiozitate, dar teama fixeaza (deloc intamplator) limitele acestei curiozitati.
Despre regretul de-a nu mai trai....cred ca este ceea ce ne imaginam noi ca vom simti imediat dupa moarte (ca trecere in alta dimensiune). Si cu siguranta asta va fi primul sentiment, insa se pare ca dispare destul de repede.....

[danya]

nu vb de regretul de  a nu mai trai ca sentiment aparut dupa moarte ci de cel aparut cat esti inca in viata. De genul..daca as mai fi avut timp as fi fauct aia , aia , aia...probabil pentru ca desi limitata in timp de la bun inceput existenta noastra este cumva neconstientizata aceasta limitare.

[ianiiasu]

Buna ziua!
Visez uneori demoni.Visez ca ma lupt cu ei, ca fug de ei.De curand am visat ca ma arunc de pe o stanca ca sa scap de unul.In urmatorul vis cu acest motiv m-am aruncat intr-un rau, tot de undeva de pe o stanca.Am sarit intr-o portiune a raului cu apa limpede, unde stiam sigur ca nu o sa supravietuiesc, preferand sa nu sar in locul unde apa era mai adanca dar plina de mizerie.Cateodata imi aduc aminte in vis de rugaciunea inimii si reusesc sa scap de ei.Primul vis de genul asta l-am avut dupa ce a murit bunica mea.Si mi-e frica de intuneric.Dar numai cand sunt la tara.

[noa]

am visat şi eu un fel de demoni. am reuşit să spun "Tatăl nostru"(ÎN VIS!!!). presupun că aceste vise reflectă temeri de-ale noastre, pe care le avem în viaţa reală. fie chiar ne temem de demoni, fie acei demoni sunt nişte simboluri.
am avut multe vise în care fie mă aruncam în gol, de la etaj, fie reuşeam să zbor, pentru a scăpa de tot felul de ameninţări. n-am mai visat de multă vreme că zbor. îmi plăcea senzaţia!

[FataVerde]

Marturisesc cumplit ca uneori as vrea sa raman in visele mele despre mine. Si sa fiu constienta de asta. Oare asta este echivalent cu faptul ca acum vad moartea ca pe ceva linistitor (macar acolo exista odihna si neintristare). Nu, nu am picat in depresie, cred ca sunt doar putin cam obosita mental.