Discuţii despre amor

[dalV]

Mă refer la amorul "fizic". Dar nu un topic de "discuţii despre sex", cu diverse tehnici, camasutre, trucurui, confesiuni, etc. Ci unul care porneşte de la premiza că "sexul" înseamnă mai mult decât un sport, mai mult decât un obicei impudic. Sincer, cred că investigarea amorului fizic a luat prea puţin calea asta, serioasă, şi prea mult a fost apanajul Cosmopolitanului. Academicienii, în schimb, nu fac decât să râdă de el (vezi Rabelais, Creangă, Apollinaire, etc.) Lucrurile trebe să se schimbe.

So, ce e amorul fizic măi copii? O condiţie, un ingredient, un scop, ce?

[tapirul]

cum ce??

[Mira]

ca un copil care are un copil, pot sa va impartasesc urmatoarele, in ale amorului trupesc:
- o simpla atingere (de exemplu, o imbratisare) poate fi foarte incarcata de erotism si poate sa ramana in suflet mult si bine, chiar daca nu se finalizeaza sau nu trece prin "sex"
- e mare lucru sa faci dragoste si nu sex, iubirea amplifica de-un miliard de ori senzatiile
- femeile simt mai mult (nu stiu daca si mai intens) decat barbatii
- intr-un copil se amesteca perfect, complet cei doi care ii dau viata, e cel mai "complex" amor, pentru ca are si finalitate (o noua viata), de aceea zic ca e foarte misto sa facem copii (si mai ales, sa-i facem din dragoste)
- mi-a placut foarte mult filmul "Carne tremula" (al lui Almodovar), prezinta un trio amoros, femeia casatorita cu un barbat paralizat, cu care nu face dragoste niciodata (placerea ei vine din atingeri, nu din sexul propriu-zis) si aceeasi femeie, mai tarziu, cu un alt tip (sanatos, cu care va face si copii). Foarte interesant, te pune pe ganduri, pentru ca desi pare un film despre trupuri, personajele reactioneaza mai mult in functie de sentimente)
- cred ca nu poate fi separat prea mult timp trupul de suflet, din fericire, asa ca, atata vreme cat ne ingrijim de suflete, sexul nu o sa ni se para un sport
- amorul fizic este si el ceva, acolo, nu-mi dau seama prea bine ce poate fi...

[gatetosun]

punctat d Mira prea bine.

poate imi permiteti si mie o intrebare?
care din situatii e mai grava :1.partenerul d viata sa aiba o aventura pur fizica,fara a fi implicat sentimental sau 2.sa fie indragostit d altcineva cu care imparte cel mult atingeri in fuga,dar incarcate d dragoste,aceleasi principii,aceleasi idei,care sa i fie omul cel mai apropiat??

[tapirul]

numarul doi, in mod sigur

[FataVerde]

Vorba unei colege: "Mie mi-a placut sa fac copii. De la inceput pana la sfarsit!"
Eu nu condamn nici amorul fizic ca sport (am auzit ca se poate intampla, intre amici el si ea), cu conditia igienei depline (fizice si psihice).
Imi place ideea japonezilor, ca amorul fizic poate ajunge arta si culmi nebanuite, asa ca as fi de acord cu 'initierea' trupeasca, atat a baietilor cat si a fetelor, eleganta, curata si fara angoase. Cred ca multe viitoare neimpliniri de cuplu si-ar gasi rezolvarea preventiva in acest fel. Calitate si nu cantitate.
Nu sunt de acord cu promiscuitatea, cu dezinteresul, cu mimatul gosolan, cu grosolania, cu agresivitatea, cu deviatiile aberante.

 

[Heruvim]

aici sunt multe de spus...si generatii intragi au urmarit sa afle asta intr-un mod sau altul, devenind obedienti sau revoltandu-se.
nu poti spune in cateva cuvinte ceea ce ar putea fi o teza de doctorat pentru unii de exemplu.

pe scurt insa...totul trebuie facut din inima, acolo unde lipseste sentimentul, unde nu esti cu sufletul, nu poate exista dragoste, ci doar un superficial exercitiu care ne poate face sa ne simtim bine, dar nimic mai mult.