stropul de nebunie

[Marlene]

ma intalnisem azi cu o prietena, pe care n- o mai vazusem de vreo 3 ani, si s-au trezit emotii de pe vremea cand ma simteam libera si hippie, cand totul era posibil, cand eram plina de vise, dorinte si avant, si dintr-odata m-am simtit rusinata de viata mea de acum, de monotonia si cotidianul in care m-am inchis, de faptul ca desi comoda si calduta relatia mea actuala nu-mi face inima sa danseze cu frenezie,si in acelasi timp resping pe altul alaturi de care as trai intens si as experimenta multe,de faptul ca ma complac in mediocritatea de care am parte in pregatirea mea ca rezident, in loc sa i-au lumea in piept si sa plec din tara...de ce moare focul?stropul de nebunie se vindeca de la sine?pacat!

[iuliana]

stropul ala de nebunie nu era nebunie, ci doar o razvatire a varstei.
nu stiu, cateodata, de fapt intotdeauna e mai bine sa nu fii o persoana cu un strop de nebunie (asta din pacate o stiu din proprie experienta), nebunia o sa ramana toata viata si intr-un fel e bine.
si pana la urma ce satisfactie ar avea o persoana daca la 26-30 de ani s-ar comporta ca o persoana de 20-22 de ani, ar fi doar penibil ca la o anumita varsta vine dorinta pentru un culcus comod si cald, vremea trece si ajungi la o varsta care nu e foarte inaintata si ai nevoie de ce ti-ai construit, si ups, tu nu ti-ai construit nimic pentru ca iti doreai un strop de nebunei ce poti sa-l ai oricand si intr-un culcus caldut si comod.

[kp]

Pai dupa o varsta( variabila) cam toti fac slow down.

Intrebarea este cat esti de nemultumit(a) in situatia in care esti.

Profesional nu ai motive puternice sa stai intr-un job care nu te satisface decat daca esti foarte bine platit.

In relatia cu celalalt, ori te convingi ca este ceea ce vrei de la viata, ori move on. Altfel vei fi nefericita pe termen lung si o sa-l faci si pe el sa sufere.

Eu asa cuget.

[Marlene]

ok, ziceam si eu sa exemplific, nu neaparat pt a ma plange si cere sfaturi, pe care, de altfel mi le spun zilnic...
nu stiu, oare lipsa de curaj ne impiedica sa luam viata in piept uneori, sau de ce ne multumim sa traim la foc mic?nu avem energie din care sa ne alimetam visele?sau doar ne complacem?si daca vine oportunitatea, iti bate la usa, chiar fara sa o fi urmarit si dorit in mod deosebit de ce zici nu?

[dalV]

Poate că ştii tu mai bine, dar fără să-ţi dai seama. Sau poate ţi-e frică. Eu foarte adesea zic nu multor ocazii de tot felul. Rar, foarte rar, zic "da", sub imperiul nu ştiu exact cărei inspiraţii. N-am nici cea mai mică idee dacă e ceva arbitrar, sau corect, sau bun pentru mine. Mă bazez pe psihologii umanişti, care zic că impulsul "către mai bine" e înnăscut, nu trebuie să faci mare lucru, doar să-i dai curs.

[kp]

Deci vroiai numai sa vorbesti despre stropul de nebunie, dar nu in mod deosebit in cazul tau particular. Vlad nu crede in psihanaliza, iar restul nu pot decat sa impartaseasca frustrarile lor despre stropul de nebunie sau absenta lui. Pentru asta exista sectiunea deschisa de noa. Eu ma abtin pe mai departe pentru ca nu prea am frustrari pe tema asta.

Vlad, ceea ce spune doamna nu e neaparat" spre mai bine", de unde si angoasa dumneaei(vrabia din mana...).

[erika]

Eu sunt de acord in mare cu Iuliana, nu e nimic rau in a fi mai asezat si cu minuscule picaturi de nebunie in locul stropilor(macroscopici). La un moment dat stabilitatea devine mai importanta decat traitul intens, pasional, emotional. Nu cred ca e de vina faptul ca nu mai avem energie, rebeliune,etc. Eu cred ca ne plictisim de "nebunie" si devenim o idee mai intelepti.

[iuliana]

Vlad, ceea ce spune doamna nu e neaparat" spre mai bine", de unde si angoasa dumneaei(vrabia din mana...).

in general omul nu si vrea numai binele, sentimentul de vinovatie cred ca e sentimentul cel mai des intalnit.

[kp]

Nu am motive sa cred ca nu-si vrea binele, ci doar ca nu are o marja de siguranta suficienta ca ar fi (mai) bine si de-aia nu face pasul. Poate gresesc.

[dalV]

Şi io am înţeles la fel. La îngustimea marjei de siguranţă se adaugă faptul că adesea suntem orbi şi nu putem vedea fericirea decât retrospectiv.

[gatetosun]

nu e nimic rau in a fi mai asezat si cu minuscule picaturi de nebunie in locul stropilor(macroscopici). La un moment dat stabilitatea devine mai importanta decat traitul intens, pasional, emotional. Nu cred ca e de vina faptul ca nu mai avem energie, rebeliune,etc. Eu cred ca ne plictisim de "nebunie" si devenim o idee mai intelepti.

 

frumos spus...dar e buna din cand in cand si o baie de nebunie(nu stropi),altfel nu mai simt k traiesc ci k doar exist,k trec doar momente monotone,precaute,fade.

[iuliana]

stropul de nebunie e tare funny sa vezi ca unele pers inca si-l mai doresc, ma intreb daca l-au avut vreodata?

[Heruvim]

ha!
acum am evadat din spitalul unde o pneumonie m-a tinut 10 zile, facandu-ma sa privesc la un tavan alb si gol, si sa imi reevaluez viata.

dar, observ cu stupoare cum toate promisiunile, sentimentele si pasiunea cu care vroiam sa ma schimb se estompeaza treptat. Personalitatea mea cea de fiecare zi isi cere drepturile, si eu incep sa uit totul, ca si cum ar fi fost un vis.
O sa redevin iar acelasi care am fost, si o sa continui sa fac aceleasi greseli ca si pina acum. De ce luciditatea imi dispare?

Nu vreau.