Subiect: Poezii (Citit de 1854 ori)

mada · « : Aprilie 18, 2006, 08:18:15 »

Pt ca suntem in postul Pastelui, in saptamana mare, iata o poezie care mie imi place foarte mult:

Citat

Hristos a înviat! (Vasile Militaru)

Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersec si de mar.

In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires
Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine
Macar acum te simti mai bun, mai bland?

Simti tu topita-n suflet vechea ura?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!

Catalina · « **Răspuns #1 :** Iulie 03, 2006, 06:47:15 »

Ştefan Augustin Doinaş
--------------------------------------------------------------------------------
Astăzi ne despărţim

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...

imi place mult st aug doinas.....sper ca si voua....

Catalina · « **Răspuns #2 :** Iulie 03, 2006, 06:51:21 »

Ana Blandiana
--------------------------------------------------------------------------------
Fără tine

Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.

sunt multe poezii frumoase.......sper k nu deranjez pe nimeni daca postez mai multe......

Catalina · « **Răspuns #3 :** Iulie 03, 2006, 06:54:11 »

Tudor Arghezi
--------------------------------------------------------------------------------
De-abia plecaseşi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

superba e aceasta poezie pe muzica lui tudor gheorghe.....se ridica parul pe mana...incercati si voi senzatia....

Catalina · « **Răspuns #4 :** Iulie 03, 2006, 06:56:07 »

Tudor Arghezi
--------------------------------------------------------------------------------
Psalm VI

Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"

dar nimic nu se compara totusi cu psalmii arghezieni.....

Catalina · « **Răspuns #5 :** Iulie 03, 2006, 06:59:27 »

Mircea Cărtărescu
--------------------------------------------------------------------------------
La o artistă

prieteno, dormi liniştită cu capul pe perna mea
iar eu voi sta să mă uit la tine
ne-am jucat mult timp unul cu altul
sticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toi
ţigări mai ai doar vreo două
ce a fost cu tine haios şi ce a fost sexual
şi discuţiile deştepte şi filmele de la biblioteca franceză
sunt ca un anotimp încheiat
tu vei avea alţi iubiţi
eu voi scrie alte poezele
dormi liniştită pe perna mea
prieteno
mă-ntreb dacă pieptul tău băietesc
ca al mulatrei lui Baudelaire
se va mai suci vreodată spre mine
mă-ntreb cum te vei purta mâine la gară
ştii tu ce e lumea?
n-ai să ştii niciodată, nici eu n-am să ştiu
o să târâm valiza pe roţile pe caldăramul peronului
şi dupa asta vom coresponda pân'la vară
arăţi aşa de aiurea fără ochelari
e lună plină, ţii minte că am văzut-o prin geamul lui 21
am prins zile mişto şi am făcut multă dragoste
dar totul e ca un anotimp încheiat
tu vei mai uimi şi pe alţii cu clasa ta
eu voi mai scrie alte poezele

si asta e simpatica....e interesanta ideea asta cu strainul de langa tine...chiar mi-as dori sa discutam pe tema asta....dk doriti....

INDIANUL · « **Răspuns #6 :** Iulie 03, 2006, 07:00:56 »

superb intr-adevar.
desi e asa frumos, eram nebuni in liceu si cand citea proful poezia asta, la citatul asta toti erau pe jos de ras:

Citat

Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"

iti dai seama cam ce minti perverse zaceau in clasa aia.

Catalina · « **Răspuns #7 :** Iulie 03, 2006, 07:06:54 »

Radu Gyr
--------------------------------------------------------------------------------
Voi n-ati fost cu noi în celule

Voi n-ati fost cu noi în celule
să stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de catuse la glezne.

Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.

In cantec cu noi laolalta
trecand printre umbre peretii,
voi n-ati cunoscut frumusetea inalta
cum dorul irumpe, cum inima salta
gonind dupa harpele vietii.

Ce-i munca de brate plapande,
ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
cum scartie osul când frigul patrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde
să spuneti aproapelui vostru.

Voi nu stiti în crunta-nchisoare
cum minte speranta si visul,
când usile grele se-nchid în zavoare,
si-n teama de groaznica lui inclestare
pe sine se vinde invinsul.

Ati stat la ospete-ncarcate
gonind dupa fast si orgoliu,
nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti,
când noi cu obrajii ca pamantul de vineti,
gustam din osanda si spaima.

Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde să urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
căci n-ati fost cu noi în celule.

pt mine asta e cutremuratoare......eu ma gandesc mereu la chinurile indurate de cei inchisi pt "reeducare"....a propos de reeducare am vazut la memorialul durerii un documentar despre fenomenul pitesti....si asta ar fi un subiect interesant de discutie........

Catalina · « **Răspuns #8 :** Iulie 03, 2006, 07:11:12 »

Citat din: "INDIANUL"

iti dai seama cam ce minti perverse zaceau in clasa aia.

cunosc sentimentul.......... :lol: :lol: :lol:

Catalina · « **Răspuns #9 :** Iulie 03, 2006, 07:15:14 »

Ion Minulescu
--------------------------------------------------------------------------------
Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

si asta mi se pare superba.....doamne sunt atatea poezii frumoase k nu voi putea face niciodata o ierarhizare.........

Catalina · « **Răspuns #10 :** Iulie 03, 2006, 07:17:51 »

Adrian Păunescu
--------------------------------------------------------------------------------
Antiprimavara

Ce daca vine primavara
Atâta iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii înapoi
In noi e loc numai de iarna
Vom îngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.

Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si lânga mine nu esti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.

Si ninge pâna la prasele
Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce îmbratisarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti înflorirea, primavara
Si toti cocorii emigranti.

Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.

sper k nu v-am facut capul calendar..................

Catalina · « **Răspuns #11 :** Iulie 03, 2006, 07:22:39 »

Adrian Păunescu
--------------------------------------------------------------------------------
Iertările

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv

ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi

Catalina · « **Răspuns #12 :** Iulie 03, 2006, 07:38:16 »

Nichita Stănescu
--------------------------------------------------------------------------------
Cântec de dor

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

sunt de prisos cuvintele.....

Catalina · « **Răspuns #13 :** Iulie 03, 2006, 07:43:57 »

Nichita Stănescu
--------------------------------------------------------------------------------
Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

Catalina · « **Răspuns #14 :** Iulie 03, 2006, 07:48:29 »

Alexandru Andrieş
--------------------------------------------------------------------------------
Ochii tăi

Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atârna
Departe la orizont,
Pe frânghie,
Să se-usuce încet...

Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie...
Între timp, tu dormeai...

Spune-mi despre tine
Lucruri cât mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez,
Să le potrivesc...

Dacă mai crezi cât de cât în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt...
Spune-mi, cum ţi s-ar părea?

Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lângă mine
Şi să-ţi fie bine...

Am cunoscut o fată frumoasă,
Are maşină, are şi casă
Şi vorbim la telefon
O grămadă...

Însă n-are ochii tăi...

homefree · « **Răspuns #15 :** Iulie 03, 2006, 07:49:51 »

De Paunescu imi placeau tare mult niste versuri (le scriu din memorie, nu-mi amintesc titlul): "As vrea sa fiu dus de un pluton suav la primul zid si impuscat cu muguri" :-)

Catalina · « **Răspuns #16 :** Iulie 03, 2006, 07:52:10 »

Alexandru Andrieş
--------------------------------------------------------------------------------
Fără griji

Anii trec mai uşor decât ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Aş vrea să te păstrez lângă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot...
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint şi catifea!

Tu poţi să vii oricând
Şi să stai aici cât doreşti,
Şi când e ziua ta
Am să-ţi cânt şi-am să-ţi spun poveşti...

Ce zici, ce idee!
Ţine-o sub cheie,
Ai grijă de ea!...

Catalina · « **Răspuns #17 :** Iulie 03, 2006, 07:53:55 »

Alexandru Andrieş
--------------------------------------------------------------------------------
Lung, lung, lung

Mi-am luat bilet şi loc la fereastră mi-am luat,
În mai puţin de-o oră spre tine-am plecat!
Am în bagaj trei cărţi,
Să am să citesc până-ajung, (lung, lung, lung)
Fiindcă până la tine drumul e foarte lung...

Abia aştept să te văd, sper că nu te-ai schimbat,
Aş vrea trenul să zboare, s-alerge, s-ajung imediat,

Nu-mi da telefoane, nu-mi trimite scrisori,
Am plecat deja, şi-ajung la tine mâine în zori,
Fiindcă drumu-i foarte
Lung, lung, lung,
Până la tine drumul e foarte
Lung, lung, lung...

ce-mi place stilul lui....la nebunie....

Catalina · « **Răspuns #18 :** Iulie 03, 2006, 08:02:28 »

Alexandru Andrieş
--------------------------------------------------------------------------------
Ca nisipul femeile sunt

Bărbaţii-s făcuţi din carne,
Femeile - din oţel,
Ar fi trebuit să fie invers,
Dar Dumnezeu mai greşeşte şi el...

Femeile zic că-s din carne,
Bărbaţii că-s din oţel,
Şi de-aia e noaptea-ntuneric
Şi viaţa e un hotel...

Ca nisipul femeile sunt,
Le ia pe sus orice boare de vânt
Şi-napoi nu mai vin nicicând...
Ca nisipul femeile sunt!

Au camere mari, cu multe oglinzi,
Ca-ntr-o plasă în ele te prinzi...
Când sub pătura moale te-ntinzi
Nici nu ştii cât de adânc te prinzi!

Au ochi să te-oprească,
Şi-aceiaşi ochi să te gonească
Curând...
Ca nisipul femeile sunt...

Catalina · « **Răspuns #19 :** Iulie 03, 2006, 08:10:53 »

Alexandru Andrieş
--------------------------------------------------------------------------------
Orice zi începe prost

Orice zi începe prost
Dacă n-ai un adăpost,
Orice zi e-un singur pas către noapte...

Orice noapte trece greu
Dacă singur eşti mereu,
Orice noapte-i un popas de o noapte...

Când soarele-apune
Toate sunt bune,
Când el răsare
Nimic nu pare schimbat!

Orice zi începe-aşa,
La sfârşit e noapte grea,
Orice zi e-un singur pas către tine...

asta mergea pe vizuina la topicul ala cu zi de kkt...... :lol:

Catalina · « **Răspuns #20 :** Iulie 03, 2006, 08:13:57 »

acum chiar va rog sa nu ma dati afara de pe forum......sper k ni v-am innebunit........ :-)

FataVerde · « **Răspuns #21 :** Noiembrie 27, 2006, 06:58:56 »

Nu ne-ai innebunit deloc.
Mai pune.
Andries :-)

tapirul · « **Răspuns #22 :** Noiembrie 27, 2006, 07:16:06 »

hei, stie cineva cantecul lui Florin Bogardo, ala numit "Tablouri"? - daca imi amintesc eu bine, era pe versuri de Marin Sorescu.. Il aveam pe un vinil mic d'ala vechi (45 rpm, nu 33, antichitate in toata regula

)
Era cam asa (reproductie aproximativa din memorie):

Daca vreau un tablou
mi-l fac singur cadou
cand nu-i nimeni prin jur
intind mana si..fur
de copoi inarmati
si de cainii dresati
fug, fug, fug...

dar pana acasa drumul e lung
nu cred vreodata c-am sa ajung
in urma mea o haita de caini
urla prelung
si drumul este atat de lung

pe maestrii italieni
ce usor e sa-i chemi
nici n-asteapta sa-i strigi
doar un gest si-i castigi
pe maestrii flamanzi
e mai greu sa-i comanzi..
pe Van Gogh il tin strans
doua maini nu-s de-ajuns
e o forta in Luna
care-l trage nebuna
sus, sus, sus...

si cel mai greu din toti e Rembrandt
daca'ntinzi mana dai de neant
oamenii lui nu au decat ochi, ochi de diamant
ah, cat de greu furi un Rembrandt..

cautand sa-ncerc sa fiu
de (?) nu stiu
prea batran de-a murit
dar asa l-au numit
panza lui o privesc
pana cand ametesc
si atunci nu mai pot
din perete s-o scot

.....................

dara pana acasa drumul e lung...
..............................

Pana la urma sunt prins
si ajung acasa noaptea tarziu
obosit
si sfasiat de caini
tinand in brate
o reproducere ieftina

Furnika · « **Răspuns #23 :** Ianuarie 25, 2007, 06:53:53 »

Elegie cu Bin Laden
de Emil Brumaru

Au venit americanii
Si-au umflat-o pe Tamara.
Lama, lama, sabachtani,
Chiar i-au ciugulit jumara.

Au venit americanii
Cu o teavã de un tol,
Ca sã-mi cînte nani-nani
Cînd mã scarpin la pistol.

Bin Laden, cu plete dalbe,
Nu te-astept cu jucãrii,
Ci în dosul Casei Albe
Cu Tamara mea sã vii

Ca sã-mi joace mititica
Al-qaida din buric.
Mi s-a defectat pisica.
Alta n-am, da’ nu-i nimic

Stiri:

Autor Subiect: Poezii (Citit de 1854 ori)

INDIANUL