Pot sa trag alt bilet?

[wander]

Vreau sa mor. Adik sa se termine VIATZA asta, care ii nasuala. Ma simt ca intr un joc video de ala conceput prost, in care daca ai facut o greseala (like nu ai vorbit cu personjul care trebuie) trebuie sa dai restart, si sa o iei de la capat.
STIU ca in viziunea oamenilor NORMALI (printre care nu ma mai numar demult) e NAJPA sa iti doresti sa mori. Ca ar trebui sa fii PUTERNIC si sa FACE your FATE, ba chiar sa zici sarumana ca esti roman si nu somalez, ca ai doua maini, doua picioare, un job dupa care plang o gramada de oameni, prieteni and shit.
Cu toate astea, ma trezesc in fiecare dimineata cu scarba surprizei ca "iar m am trezit". Si vreau, imi doresc cu disperare ALT BILET.
Si parca vad ca ironic, o sa traiesc 80 de ani. Numa asa, ca sa imi faca in ciuda, pentru ca stie ca n am destule balls sa imi fac un cocktail metanolic sanatos sau sa imi tai venele sau sa sar de pe pod.

[dalV]

Hm, intotdeauna am zis ca jocurile pe calculator nu fac bine

Lasând glumitzele introductive, citeam zilele trecute intr-o carte de Eliade care este cheia pentru a scapa de tristete, si singura sansa de fericire.
El spunea ca e o iluzie si o greseala sa  te gândesti la propria ta fericire. Fericirea niciodata nu se cucereste, ea se daruieste. Poti doar sa ai sansa sa te intâlnesti intâmplator cu oameni care sa ti-o daruiasca.
In schimb, singura solutie de a fi viu, real, de a nu trai intr-o iluzie, intr-un vis trist, este sa nu-ti pese de tine. Sa te gândesti doar la fericirea altora. Sa faci totul pentru ea, sa te daruiesti celorlalti cu toata fiinta,  fara a astepta  vreo rasplata. Nu ca religie, sau ca regula, ci ca singura solutie pentru a trai de adevarat.
Tot el recomanda niste "exercitii spritiuale": unul dintre ele era sa-ti imaginezi lumea fara tine. Nu cu gânduri sinucigase, nici din punctul imaginar de vedere al altcuiva, ci sa imbratisezi viata direct, asa cum ea ea, nefiltrata de pasiunile tale egoiste. Privita astfel, viata devine bucurie totala, in locul tristetii noastre de occidental.

Pentru ca viata este o bucurie.  Tot citesc diverse carti de psihoterapie incercând sa gasesc pe cea care mi se potriveste (ca sa o practic); insa toate sunt "egoiste", "sapa" in adâcurile individului sau se concentreaza asupra lui in diverse moduri, pasiv sau activ. Nu pare sa existe psihoterapia care ar fi ideala: aceea care te-ar invata aceasta uimitor de simpla si de grea cale catre fericire. Calea uitarii de sine.

So, wander, asta ar fi sugestia mea.  N-ai decât un bilet, n-ai ce face, lasa gândurile sinucigase, care sunt, paradoxal, o forma de egocentrism, si daruieste-te celorlalti.
Ia-o ca pe o idee schimbata de doi straini intr-un tren.

[mada]

In schimb, singura solutie de a fi viu, real, de a nu trai intr-o iluzie, intr-un vis trist, este sa nu-ti pese de tine. Sa te gândesti doar la fericirea altora. Sa faci totul pentru ea, sa te daruiesti celorlalti cu toata fiinta,  fara a astepta  vreo rasplata.
---
Tot el recomanda niste "exercitii spritiuale": unul dintre ele era sa-ti imaginezi lumea fara tine. Nu cu gânduri sinucigase, nici din punctul imaginar de vedere al altcuiva, ci sa imbratisezi viata direct, asa cum ea ea, nefiltrata de pasiunile tale egoiste. Privita astfel, viata devine bucurie totala, in locul tristetii noastre de occidental.

Ce chestie... Citisem intai chestia asta si primul lucru m-am gandit fara sa vreau a fost: "spune-i asta unui indragostit, sa vedem daca te crede...". Pe urma am citit si celalalt topic (ala cu amoru ghebos) si mi-am dat seama c-am avut dreptate...

[dalV]

Pai, n-am inteles. Si indragostirea si dragostea sunt uitare de sine, e adevarat ca prima e mai superficiala.

[mada]

Pai, n-am inteles. Si indragostirea si dragostea sunt uitare de sine, e adevarat ca prima e mai superficiala.

te sa nu-ti pese de tine. Sa te gândesti doar la fericirea altora. Sa faci totul pentru ea, sa te daruiesti celorlalti cu toata fiinta,  fara a astepta  vreo rasplata.

Pai si tu daca-i dai sfaturile astea unuia care sufera din cauza indragostelii/dragostei/obsesiei indragostelii, nu inseamna ca il sfatui sa se adanceasca in starea in care este deja (si din cauza careia sufera), sau intr-o stare asemanatoare ? Crezi ca-l ajuta ? Crezi ca-l face mai fericit sa se adanceasca in starea aia ?

[INDIANUL]

ca il sfatui

ca il "sfatuiesti".

[mada]

Stiu, dar editasem fragmente din mesaj de mai multe ori, pina a iesit prost (pina am sters o bucata mai lunga decit trebuia).

Oricum ar trebui refomulat.
@Vlad
Ideea e ca sfatul pe care-l dai tu, indragostitul-dependent-obsesiv deja il aplica in felul lui, astfel incat sfatul tau va fi inteles de indragostit tot "in felul lui" (in relatie cu "persoana iubita"), ceea ce il va face, poate, mai nefericit (daca din cauza asta sufera).

[dalV]

Sorry, dar eu am ratat momentul in care wander a zis ca sufera din dragoste. Am recitit inca o data primul mesaj din topic, si n-am gasit nimic de dragoste. Am gasit doar un pic de disperare si neajutorare, atât.

Alminteri, daca nu te sinucizi, suferinta din dragoste e o experienta pretioasa, care merita adaugata in cufarul cu experiente.

[mada]

Sorry, dar eu am ratat momentul in care wander a zis ca sufera din dragoste. Am recitit inca o data primul mesaj din topic, si n-am gasit nimic de dragoste. .

Offfffffff    

Nu numai ca n-ai ratat momentul in care wander dadea de inteles ca sufera din dragoste, dar i-ai si RASPUNS (pe topicul cu "De l'amor dar mai ales y otros demonios") !

...de-aia ziceam eu ca

Ce chestie... Citisem intai chestia asta si primul lucru m-am gandit fara sa vreau a fost: "spune-i asta unui indragostit, sa vedem daca te crede...". Pe urma am citit si celalalt topic (ala cu amoru ghebos) si mi-am dat seama c-am avut dreptate...

Dar poate am inteles eu gresit. Sa ne zica wander din ce cauza sufera. Poate cand vom fi mai in tema, putem da un sfat mai la obiect.

[noa]

Vreau sa mor. Adik sa se termine VIATZA asta, care ii nasuala. Ma simt ca intr un joc video de ala conceput prost, in care daca ai facut o greseala (like nu ai vorbit cu personjul care trebuie) trebuie sa dai restart, si sa o iei de la capat.
STIU ca in viziunea oamenilor NORMALI (printre care nu ma mai numar demult) e NAJPA sa iti doresti sa mori. Ca ar trebui sa fii PUTERNIC si sa FACE your FATE, ba chiar sa zici sarumana ca esti roman si nu somalez, ca ai doua maini, doua picioare, un job dupa care plang o gramada de oameni, prieteni and shit.
Cu toate astea, ma trezesc in fiecare dimineata cu scarba surprizei ca "iar m am trezit". Si vreau, imi doresc cu disperare ALT BILET.
Si parca vad ca ironic, o sa traiesc 80 de ani. Numa asa, ca sa imi faca in ciuda, pentru ca stie ca n am destule balls sa imi fac un cocktail metanolic sanatos sau sa imi tai venele sau sa sar de pe pod.

wander, te afli in locul potrivit: il ai pe vlad alaturi... :-P
mama mea face ceva grozav: incearca sa gaseasca o parte buna in orice i se intampla. eu n-am atins acest nivel, dar ma chinui. draga mea, m-am intrebat de multe ori daca ar merita sa-mi port si venele tunse scurt, ca si parul. ba chiar am incercat sa mi le scurtez...(sa nu mai zici cuiva) :-D  concluzie:DON'T DO THAT! de ce?! nu stiu exact...ca sa nu te ingroape in cimitirul sinucigasilor, ca sa vezi de ce Dumnezeu te-a trimis Dumnezeu pe aici, ca sa nu te desparti de cei dragi prea curand, ca sa gasesti acel "ceva" care te face sa-ti doresti sa devii, eventual, nemuritoare. poate...ca sa te certi cu oameni de prin mansarda sau de prin vizuina. :-P
odata cu "inaintarea in varsta", vei ajunge la concluzia ca nici un om de pe lumea asta nu trebuie sa te faca sa te gandesti la moarte!! din fiecare experienta mai inveti cate ceva. fiecare rau pe termen scurt poate sa te duca la ceva bun, pe termen lung. poate ca suna cam sec...dar asa zic eu ca se prezinta lucrurile.

[Ciresar]

M-am tot gandit zilele astea cum ar fi sa o iau de la inceput. Sa dau filmul inapoi si sa o iau de la zero.Cu toate. Cu anii aia de scoala generala in care ma urau colegii ca ma duceam la olimpiada de mate si nu stiam sa sar elasticu'. Cu meseria pe care am ales-o fara sa imi mai amintesc exact de ce... cu iubirea pe care am acceptat-o tarziu , prost si fara rost...cu ratacirea asta printre inceputuri de drum si regrete de drumuri ciuntite... si m-am speriat. Nu as sti sa o iau de la inceput si sa schimb ceva. Cred ca as repeta aceleasi prostii. Oare sa insemne asta ca nu am reusit sa invat nimic din viata? Si ce ma fac daca e asa? Voi continua un periplu de ignoranta pana la genericul de final?


Mai e cineva pe aici? Nu ? Mai bine...oricum vorbeam singura...

[FataVerde]

Cred ca aproape toti (mai putin autosuficientii) ne-am intrebat la un moment dat chestia asta. Nu cred ca am face totul absolut la fel, asa ne place sa credem. Eu macar relaxarea castigata dupa 30 si tot as pastra-o. Eram asa de naiva si de crispata pe anumite vremuri. Din cauza necunoasterii, stiu asta sigur sigurissim. Am indoieli insa ca alte decizii ar fi neaparat si mai  bune. Poate ca, pana la urma, pe oricare carare ai lua-o, tot la podul tau ajungi.

PS
Mie fuga de viata mi se pare cea mai mare lasitate posibila. Stiu ca nu am nici un drept sa vorbesc in numele altcuiva pana nu-i traiesc experientele, insa.

[Heruvim]

privind in urma ma cuprinde mirarea si totodata aproape ca vad planul la care am fost supus sa il infaptuiesc.

daca nu as fi facut anumite greseli, si anumite alegeri gresite, nu as fi fost unde sunt acum.
daca nu as fi facut anumite alegeri inspitare, asemenea.
totul parca nu a fost intimplare, si asta ma mira acum mai putin decat cand eram mic si gaseam pe strada banii pentru cartea pe care mi-o doream.

parca exista ceva in umbra tuturor intamplarilor.
sau poate ca doar ma bucur ca e duminica idmneata si e ziua mea libera ...
cine stie.

cert e ca nu as schimba absolut nimic.