REVISTA DECI?

[dalV]

Bun, stimaţi conspiratori.

Pe scurt, planificăm (iar) o revistă online.

Madelin a propus astăzi ca revista să se numească "Deci?"
Ce părere aveţi? Mie îmi place.

Ne trebuie şi un subtitlul. De exemplu, Exquisite Corpse are "a journal of life and letters".

Aştept sugestiuni.

[dalV]

de ex: "o revistă a concluziilor pripite" sau "jurnalul marilor indecizii", mă rog.

[dalV]

Sunt foarte deştept, nu ştiam că trebuie să aprob înscrierea. Am dezactivat opţiunea aia, acum oricine se poate înscrie.
Scuzaţi.

[Alt.L]

Np. Ce linişte e pe-aici. Imi aud paşii clonc-clonc-clonc. Şi mă speriu!

Cred că un motto (subtitlu?) bun poate fi găsit abia după ce 'echipa' stabileşte ce fel de revistă e şi despre ce (cum ar veni, filozofia editorială, nu râdeţi!, şi tipul de conţinut). Sau mă arunc prea departe?

[Alt.L]

Da, e subtitlu. Acum am văzut că şi tu ai scris subtitlu, dar cumva nu l-am 'înregistrat'...

[dalV]

Bine ai venit, Alt L! Pe vremuri, Mansarda era un loc animat şi vesel, dar asta era în alt ev, înainte de bloguri. I-am agăţat un link în Mahala, poate mai vrea cineva să treacă pe aici.

Da, ar trebui să discutăm privind filozofia editorială, aşa că am deschis un topic aici.

[Alt.L]

Da, am vizitat mansarda când tu şi Madeline aţi readus vorba despre ea. Părea un loc vesel (comunicativ, adică). Ai dreptate să încerci să o repopulezi.

Îmi tot dă târcoale o idee de înseamnare pentru Oblia dar mă gândesc să o arunc în ring şi pentru Deci? Cum ţi s-ar părea ca una dintre particularităţile revistei să fie lungimea articolelor? De ex. trebuie să spui ce ai de spus în 500 de cuvinte (asta înseamnă cam o pagina la un rând). Limita să se stabilească la început cu echipa/colaboratorii). În felul asta e bine şi pentru cititori şi pentru 'contribuitori' - să fie realmente nişte însemnări care să stârnească curiozitatea despre un subiect în loc să-l explice cu râvnă exegetică (ceea ce online e uneori e foarte obositor de  urmarit). O părere.

Şi o idee de subtitlu: "Însemnările unui grup de curioşi" - cam plat, dacă stau să mă gândesc, dar n-o mai şterg şi pe-asta

[nusitatu]

Mai sa fie, eu nici la asta nu ma pricep. Mansarda e un forum? Ca eu pe forumuri n-am mai fost. De obicei nu ne lasa sa intram cu caruta chiar oriunde si evitam locurile aglomerate. Ma rog. Revista Deci. Eu sunt de acord cu titlul asta. Si descopar ca sunt de acord si cu "Insemnarile unui grup de curiosi" pentru ca nu creeaza nici un fel de asteptari sau afilieri, ci mai degraba le destrama. Si cum nu stiu prea bine ce o sa scriem in revista asta care nici ea nu stie ca e pe cale sa se nasca si doarme inca, senina, in non-existenta , cred ca e bine sa nu ne numim dinainte pripiti sau indecisi, ci mai degraba sa ne pripim pe neasteptate, ca o surpriza placuta in marea de indecizii.

Nu prea stiu ce e filozofia editoriala. Oare cu toata ignoranta asta oi putea sa fiu de folos la ceva? 

[Alt.L]

Pai, într-un fel, filozofia editorială o ajută să se nască. Defineşte focusul revistei. De exemplu, titlul si subtitlul fac parte din filozofia editorială pentru că îî conferă o identitate (deocamdată firavă, dar o sa devină mai voinică dacă o ajutăm un pic).

Tot din filozofia editorială fac parte tipul de conţinut şi "vocea" (stilul - dar asta e mai puţin important - fiecare va scrie în "vocea" lui). Pe scurt, termenul e simandicos, dar de fapt dă răspunspul la nişte întrebări de bază: ce vrem să scriem (ca subiecte)? în ce fel? pentru cine? cu ce scop? (asta  e mai dureros!)

Ma rog, astea nu trebuie luate în tragic. Dar în general cred că oamenii se simt mai bine şi mai motivaţi dacă au răspuns la întrebarea: "ce facem noi aici?"

Deci?



ps. din câte văd, acesta e un forum, într-adevăr. ce chestie, nici eu n-am mai fost pe forumuri...

si încerc să-mi dau seama dacă pot să aleg optiunea să primesc notificare când postează cineva ca să nu mă loghez aleator (şi mai des decât e cazul...)

[dalV]

Haaaa, nusitatu, bine ai venit în Mansardă! De când nu am mai avut musafiri, e plin de praf pe aici. Trebuie să fie o opţiune de notificare, doar că a trecut atâta timp de când am umblat pe aici că nu mai ştiu exact pe unde e.
Filosofia editorială uneori se impune de la sine. Eu am pe blog o filosofie editorială, ba chiar o strategie editorială, şi asta fără să fi plănuit mai nimica.
Cred că întrebarea care se pune este dacă noi, cei care ne întâlnirăm în Mahala, ne întâlnirăm oare cu vreun rost?

Da, ăsta e un forum. În vremea lui, s- a vrut un forum aparte, în care userii aveau libertăţi aparte (oricine putea deveni, de ex., în scurt timp, administrator), dar lucrurile au luat-o ca de obicei razna, apoi eu mi-am făcut blog şi nu am mai avut timp să fiu o gazdă cum se cuvine, aşa că lumea  a plecat. Acest loc e de fapt strămoşul imediat al Mahalalei. Multe din ideile din Mahala s-au născut aici.

[Muumipeikko]

Deci? Jurnalul intrebarilor retorice  .
Daca imi mai vine vreo idee monumentala o sa scriu.

[dalV]

Haaaa, Muumipeikko! Bine ai venit şi dumneata!

[nusitatu]

Asa, bine v-am gasit stimabililor. In sfarsit ma cultivarati si pe mine apropos de toata tarasenia. Va multumesc din suflet. Ca sa trecem la subiect, pai sigur ca ne intalnim cu un rost, chiar fara sa stim care e rostul. Faptul ca revenim, mereu, hipnotizati ca molia de lumina lumanarii, nu are nimic de a face cu eroarea de paralaxa ci mai degraba cu un soi de sentiment impartasit ca aici (adica acolo) ne e locul in cadrul unui plan care ne depaseste. Adica ne depasea, acu e momentul sa punem mainile pe haturile mahalalei si sa o infingem intr-un drum, cum ii sta bine oricarei povesti calatoare. Cred ca Deci ar putea fi un fel de cufar cu miracole sau lada de zestre sau chiar un multi-cerebral roman sentimental (HA, mi-a venit o idee, am sa scriu o rubrica de jurnale sentimentale hahahaha...sau poate nu, sa vad ce zice editoru sef...). Asa, ca un colaj de capitole, de citit in toate directiile, ca una din cartile despre care zisesi mai de curand...Sau ca romanul lui Calvino. Ar putea fi si numai atat, un leagan de povesti calatoare, un fel de arca antropologico-culturala intesata de turisti cu aparate foto si palarii de paie si camasi colorate si burti mari, care strabate Ferentariul, Europa, lumea mica de dincolo si lumea mare de dinauntru, aia care nu se vede si se poate doar imagina.

Pana la urma cum  se ciopleste prima spita de roata? Mie tre sa imi spuna cineva ce si cum se face sa stiu in ce directie dau cu toporul. Deci... sa ne apucam.

A, si inca nu stiu cine e prin toate carutele care s-au adunat la drum. Ziceati ceva de opt colaboratori? Va salut respectuos si abea astept sa va strang la pept. Pi toti.

[Alt.L]

Da, da, şi da!

Cred că tocmai ai urnit arca din loc. Arca lui Vlad? Corabia nebunilor? Oricum, tărăşenia pare mai degrabă să plutească decât să hurducăie pe roţi.

Nu ştiu ce zice redactorul şef dar ai deja un muşteriu pentru jurnalele alea sentimentale...

Ce frumos ai scris (mă duc un pic să visez şi mă întorc când mă mai întremez un pic)!

[dalV]

Păi toţi suntem redactori şefi. Într-adevăr, foarte frumos scris.

[nusitatu]

Dragi redactori, va multumesc pentru alesele cuvinte de lauda, nemeritate cum sunt.

Deci?...

[nusitatu]

Da, Alt.L, ai dreptate, plutitoare mai degraba decat hurducatoare. Arca lui Vlad...

[Alt.L]

deci. daca ne-am, hmmm...,  aventura sa scriem, unde am publica? aici, pe acest forum?

intreb dintr-o ignoranta genuina (sic).

 ce liniste. deocamdata nici un scartait de pasi pe scara. lumina filtreaza prin ferestrele... mari. da, neaparat mari. se aud zgomotele strazii. orasul! arca pluteste lin, cafeaua e buna. o confrerie a umbrelor amabile... imi place aici.

de la nusitatu, o idee de subtitlu: Arca lui Vlad: Povesti calatoare

[dalV]

Nu poate să fie arca mea. Ar fi arca noastră.

Păi mă gândesc să fac un site separat. Poate ne găzduieşte tot tapirul, dacă îl rog.

[simina]

Mhmm. Arca lui Vlad. Mhmm. Să vorbesc cu Noe să vă dacă mă lasăsă mă mut, hi hi.
Îmi place ideea lui Nusitatu de ladă de zestre, cufăr cu bunătăți, din care a ieșit ideea cu arca (ce nu-mi place la arcă e că te face să te gândești la perechi de animale și la ideea de salvare, cu care noi nu cred ca vrem sa ne asociem). Nu știu dacă voi cunoașteți expresia (asta dacă într-adevăr există) ”a pune sus”. Când eram mică și vedeam ceva bun și ăștia mari nu voiau să-mi dea, îmi ziceau că ”o punem sus, îți dăm mai încolo”. Impresia mea e că mai toate lucrurile bune sunt puse sus, pe rafturi sau dulapuri. De-aia mă gândeam că revista poa să se numească ”Raftul de sus”. Tagline/subtitlu ar putea fi ”Bunătăți scrise” sau mai bine ”Unde punem noi ce scriem bun”.

[simina]

(pe pagina asta, in dreapta sus e buton cu Notify. asta pentru ca ziceati ca vreti sa fiti avertizati cand se raspunde la topic)

[nusitatu]

Ahaaaa, deci la Tapirul tre sa scriem jalbe sa ne gazduiasca (adica scrii tu Vlad ca tu ai pile la el). Bun asa. In felul asta Tapirul, sau mai bine zis domeniul lui virtual, devine marea noastra interioara in care sa ne navigam. Nici eu nu ma gandeam la dimensiunea salvatoare a arcei, ci mai degraba la cea calatoare. Din cand in cand mai arunci un porumbel in apa sa vezi daca stie sa inoate. Daca se ineaca inseamna ca inca ploua...

Povesti calatoare pe raftul de sus! 

[FataVerde]

Haaaaaaaaaaaaaaa, a reinviat mansarda! Ce de mansardieni noi si dragi!!!

Cufar curcubitaceu, comori inutile, pentimenti pe cuartz.
La capitolul "Despre echipa" putem scrie: "Cumva oleaca dusi"

Motto, ne trebe si un motto!

[dalV]

Haaa, Fata Verde!
Da, măcar temporar, Mansarda îşi scutură din praf. Mi-ar plăcea să reînvie, dar pe de altă parte, ce de bloguri extraordinare au răsărit din ea, mai târziu!

[dustweaver]

Aoleu. Da. Eu nu sunt in stare sa scriu si nici idei n-am de obicei dar promit sa citesc cu sarg.

Nu tu vultur, nu tu stanca, am momentan un super-soarece care-mi roade sufletul si parca s-a domolit un pic. Io va iubeks pe toti.

[simina]

v-ați mai gândit la ceva?
Vlad, ce-ai vrea sa fie in revista asta? ce fel de scrieri, in ce gen, cu ce tema? ce ar avea articolele in comun? ce vrei sa simta/gandeasca ala care citeste?

[Eva]

aaaa vreau şi ieeuuu aici   
ce smiliuri mici şi timide, hih 

[Alt.L]

eu mai vin pe-aici, mai trec cu degetul pe praful de pe-o masa... şi cred că aşteptăm cu toţii "ordonanţele" lui Vlad de fapt, dalV.

e mansarda un fel de bizarro world ca-n seinfeld?

[Alt.L]

smile-ul care trebuia să facă cu ochiul pare că are un ochi vânăt (ala bun). bizarrrr....

[dalV]

Deci pe rând. Simina, e greu de spus. Poate că dacă am scrie  în comun am descoperi. Nu ştiu ce ar vrea să sâmţă cititorul. Habar nu am ce ar vrea să sâmţă când citeşte blogul meu, dapăi ceva mai amplu.
Eva, bine ai venit!
Alt L, nu ştiu cum e bizzaro world, cred că am ratat episodul. Nu am ordonanţe. Trebuie doar să fac infrastructura (care încă nu ştiu cum e şi de care să fie) şi să ne apucăm încet să scriem. Om trăi şi om vedea.

[simina]

hm.

[nusitatu]

Asa stimabile, ca asta voiam sa intreb si io, deci infrastructura...Bun asa. Sa strigi daca ai nevoie de ajutor. 

[mack]

oi! deci aveţi target pentru revistă, dacă vă întrebaţi ce aşteaptă publicul de la iea... 

[dalV]

Avem, avem. Revistă doar nu avem.