io am avut o copilarie duala: una in Ploiesti in cartierul Nord, la Spitalul Judetean (capatul actualului tramvai 101, pe vremuri erau autobuzele 24 si 43 barat - nu ma intrebati de ce era barat), si una in Plostina, in creier de munti Buzoieni.
Copilaria din Ploiesti a fost fascinanta de ce? - blocul in care m-am nascut, pe strada
Brumarelelor, este ultimul bloc la iesirea din oras (vezi
aici, marcat cu sageata galbena, dunga aia neagra e blocul meu). In spatele blocului ("in spate") era liziera de copaci ca o padure si campul (grau, porumb, etc.) In fata blocului ("in faţă") era strada cu masini parcate, asfalt, Alimentara, cartierul, "orasul". A fost un mixaj nemaipomenit, intre natura din spate si orasul din faţă. In spate ne jucam cu indienii (d'aia de plastic) si masinutele, joaca rezumandu-se la construit case si forturi si garaje la nesfarsit (era un damb de pamant de vre-un metru jumate inaltine si trei diametru, in cursul anilor a fost sapat bucata cu bucata), ne faceam corturi si hamace ne jucam
de-a indienii (si evident de-a Tarzan si de-a Omul din Atlantis si de-a nemţii si - vlad, o sa zambesti - de-a submarinul). Si evident fotbal. In spate erau si "ţevile" (ţevi de apa calda si rece, paralele, puse pe niste piedestale de beton de cca un metru, invelite in vata de sticla si tabla, care mergeau de-alungul intregului cartier, toata linia aia verde din poza de mai adineauri - nu-mi pot imagina copilaria fara "ţevi" ("bulane", cum le spunea Mircică, un copil mai mic ca noi care venea vara la bunici si nu putea zice "burlane", sprea infinita noastra distractie). cand am mai crescut un pic am avut prima aventura din viata mea, mers pe tevi
pe toata lungimea lor, pana la Complexul Mare (cred ca peste un kilometru si ceva, cat e dunga verde in poza).
In fata ne jucam "capace" si "ruble" si tenis de picior si exploram cartierul (ne limitam la strada noastra cel mai adesea, strada perpendiculara pe a noastra, pe care ne duceam la Alimentara si la scoala, era teritoriul "altora", nu prea il calcam cu joaca). In fata si spate ne jucam pititea si "pac-pac" - cine stie ce e aia "pac-pac"?
La Plostina... alta data.
