Aux portes de l'Orient

[dalV]

Stau si ascult manele din "Spitalul Amorului" de Anton Pann. Imi dau seama ca, in esenta, manelele nu s-au schimbat de-a lungul timpului. Nu exista o reala diferenta de valoare: aceleasi versuri de o dulcegarie cumplita, de un kitsch strigatoriu la cerurile culturii occidentale ("Of of of si hop hop hop! Of ce foc! Si ce potop!"), aceeasi eterna secunda marita.

Stau si ascult manele si ma minunez de frumusetea lor. (Acuma, in timp ce va scriu, e una "Pâna când nu te iubeam/Unde ma culcam, dormeam/Acu de când te iubesc/Nu poci sa ma odihnesc"). Sunt cu adevarat frumoase, si, ascultându-le, vibreaza in mine o coarda veche si familiara, care nu-si are si nu-si va avea locul in Europa. O coarda lenesa si decadenta care ma indeamna sa ma straduiesc sa ard, dar fara graba, in chinuri dulci, sa ma complac in propriile vise inutile, sa beau parfum, sa nu ma cenzurez, sa fiu vulgar, sa fiu pasiv si luxuriant.

A existat de tare multa vreme o latura manelista a românilor. Cel putin a oraselor românesti. (Se pare ca insusi Cantemir voevodul, mare mester in ale muzicii turcesti si virtuoz al instrumentelor de petrecere, era invitat la petrecerile din Tarigrad, ca sa cânte!) Pusa mereu la pamânt de marii oameni culti (Calinescu, dar mai ales Lovinescu), practic ea a fost "uitata" in scoli, in formarea oficiala, in dictionare si tratate. Dar, spre deosebire de veneratii si raposatii autori din tratate, coarda asta e inca foarte vie. ( Cred ca larga preferinta pentru infamele manele actuale e o dovada a acestui lucru. )

Nu stiu daca e util sa ne prefacem ca aceasta dulce otrava din sângele nostru nu exista, si nu stiu cum ar fi mai bine: sa o criticam, sa o distrugem cu foc german sau american, sa ne mitridatizam inghitind periodic canititati mici, sa bem cupa pâna la fund...Domniile voastre ce ziceti?

[erika]

Manelele
Exista mai multe aspecte defavorabile (ale) manelelor,nu erau un subiect atat de dezbatut pana cand nu au devenit asa comerciale,pana cand n-au fost asociate cu o anumita categorie de rromi,versurile vulgare banuiesc ca nu au contribuit neaparat la atitudinea reticenta,doar asa un pic.
Problema mi se pare ca e ca sunt asa de multe,asa de peste tot,ca s-au format tabere manelisti versus antimanelisti, ca au ajuns sa reprezinte un stil de viata si de gandire.
Eu ascultam manele acum vreo 5 ani, pentru ca mi se pareau muzicale si distractive la petreceri.Intre timp m-am intoxicat.N-am alunecat in nici una dintre tabere,dar pur si simplu nu-mi place sa mai ascult.Nici macar uneori.Nici macar la petreceri.

[Lulu]

parca as trai cu Craii de Curtea-Veche de cate ori ascult melodii lautaresti vechi.

[dalV]

Offtopic, oarecum: Mie nu-mi plac deloc manelele actuale, poate pentru ca eu sunt mai dix-neuvieme siecle. Dar nu sunt europeocentrist si nu mi-e teama sa afirm ca ele nu sunt mai prejos decât occidentala muzica pop.

In Herastrau exista un restaurant cu manele live la debarcader. Si-a arborat, de o saptamâna, un mare steag al Europei

On topic: lulu, exact. Vâna orientala e foarte bine "prinsa" de Mateiu Caragiale.

Iar offtopic: cafeneaua in care personajele din Craii de curte veche au auzit-o prima oara pe Pena Corcodusa (pe strada Covaci, lâna Sf.Anton) s-a redeschis. Acum se numeste...Monaco Lounge. :lol:

[mada]

Mie nu imi plac manelele in nici un fel. Pur si simplu le percep ca o agresiune, mai ales in felul in care unii inteleg sa le asculte cu sonorul dat la maxim agresindu-i pe toti cei din jur. Mie daca mi-ar pune vecinii sa urle manele, as chema politia. Iar daca ar veni cineva la geamul meu cu o masina obosita cu boxele date la maxim urlind Adi debilu minune, asa cum am vazut ca se intimpla in diferite locuri, as arunca inainte cu oua, petarde, rosii, etc in ei (avind grija bineinteles sa nu ma vada), iar apoi, daca inca nu pleaca, as chema politia. Sa isi asculte laturile acasa, in liniste (la un volum la care nu agreseaza pe nimeni), asa cum imi ascult si eu muzica fara sa imi agresez vecinii. E o chestie de bun simt. In tarile civilizate oamenii se respecta reciproc (daca nu de voie, atunci de nevoie), nu se agreseaza punind muzica la maxim.

Cred ca depinde foarte mult ce muzica ai ascultat in copilarie. Eu am crescut pe Demis Roussos, Elvis, Abba, BZN, Nat King Cole, Harry Belafonte, etc (si muzica clasica, dar nu e relevanta pt discutia de fata). Asta ascultau ai mei. Asa ca nu numai ca nu am fost obisnuita cu sunetul manelelor, dar am avut avantajul (cred eu) sa ascult si sa ma obisnuiesc inca din copilarie o muzica de calitate, astfel incat atunci cand a aparut "moda" manelelor, am perceput-o ca pe ceva de foarte proasta calitate.
Iar la tara, in copilaria mea, se asculta muzica populara. Romaneasca. Care in opinia mea este o muzica mult mai de calitate decit manelele.  
Nu inteleg de ce nu se mai asculta in prezent muzica populara (care este atit de frumoasa si cred ca este mult mai aproape de firea neamului nostru), de ce a fost inlocuita de manele. Practic acum la radio sau tv sint difuzate zilnic manele, dar muzica populara doar de Pasti si de Craciun. Ca si cand ar fi o traditie de mult uitata. Sau poate ca asta se incearca (puterea marketingului) ? Insa cred ca acest fenomen genereaza un fel de obisnuinta, acceptare, astfel incat oamenii se simt mai familiari in prezenta manelelor, pina ajung sa le placa.

[dustweaver]

Adevarat spui, mada. De acord, ce asculti in copilarie e vital si tocmai de-aia, din pacate, manelelele n-or sa piara din "top" curand. N-am prea ascultat cine stie ce muzici (cantitativ :-)) in copilaria "timpurie", asa ca am "absorbit" relativ tarziu, spre 11-12 ani, muzica pe care-o ascult si acum :-D. Nu prea mi se pare a avea mare lucru cu Orientul "problema" manelelor. Le evit din rasputeri, pentru ca am avut neplacerea cumplita de a asculta, in anumite circumstante, ore intregi racnetele lor agramate. Asta e, ce nu ma omoara imi hraneste ... "admiratia".

[Lulu]

Lasa ca trimit  o "anonima" patronului cafenelei Monaco nustiucum in care sa ii sugerez o alta denumire. Una care sa aminteasca de biata Pena Corcodusa, de Pasadia si de chefurile crailor. Credeti ca o sa ma ia in serios ? Am incercat la fel cu terasa de la Peles, am vorbit cu administratorul de acolo si l-am intrebat de ce nu arunca porcariile alea de mese de plastic alb si nu aduce niste mese micute, de cafenea, cu scaune rafinate si vesela mai de Doamne-ajuta. Stiti ce mi-a zis? Ca sunt mai usor de carat mesele de plastic. La alea de fier ar trebui sa munceasca prea mult.

[dalV]

Nici eu nu crez ca o sa mearga, Lulu  :-(

Asta nu era neaparat un topic despre manele, sau nu tocmai. Nu il intentionasem ca topicul universal "pro/contra manele". Cel mult, vroiam sa reamintesc ca "manelele" nu sunt noi in tara asta. Nu ma refer la manelele astea pe care le dau raiourile pirat, ci la un anumit spirit. Pe care unii il detesta, dar care exista de mult timp. In parte, datorita acestui spirit manelele actuale au succes, si vor mai avea inca multa vreme, dar doar in parte. E o greseala sa credem ca manelele sunt o moda care va trece. Poate va trece, dar va fi inlocuita. E picatura de opiu din sângele nostru.
Dar e mai curând un topic despre Anton Pann, despre Fanar, despre Mihnea Turcitul, decât despre Adi de Vito sau alte vijelii.

Ceea ce la nivelul "cartierului" se manifesta sub forma gustului pentru manele, cred ca exista si la alte nivele. La mine sigur exista: e un fel de pasivitate.

La voi ezista? Cum? Unde?

[Lulu]

Exista, e genetic la romani si ar trebui rafinat nu renegat. E vorba, cred,  despre aparenta lentoare a orientalilor, de un soi de "dolce far' niente" cu iz de meditatie. Savurarea clipei, suspendata undeva intre memorarea trecutului vast si anticiparea evenimentelor de vor fi (sau nu). Poate un pic de autocompatimire, un pic de speranta, muuult lirism si cateodata peackuri de genialitate in care "simtim enorm si vedem monstruos". Sa fie asta spiritul oriental care zace in romani ? Poua si tare as vrea sa nu vad blocurile cand ma uit pe geam. E asa de nenatural !

[tapirul]

:-)
de cateva saptamani bune ma trezesc aproape zilnic in acorduri de Siminica sau Faramita Lambru sau Romica.. De cand i-am pus lui Toshiko sa asculte muzica asta si i-a placut la nebunie... Acum in fiecare dimineata (se scoala inaintea mea), primul lucru pe care il face e sa ude florile si al doilea sa puna muzica.

[dalV]

Pentru dupaamiezile de pasa a domniilor voastre, iata o manea din Spitalul Amorului, cântata de o formatie a unui absolvent de teologie...

http://rapidshare.de/files/30800893/04._pana_cand_nu_te_iubeam.mp3.html

Si una de la cea mai emotionanta voce tiganeasca (dupa parerea mea):
http://www.romanianvoice.com/sounds/populara/Dumitru-Siminica-Am_iubit_si-am_sa_iubesc.mp3

Antimanelisti, dati-va cu parererea.