Nu originalitatea, ci originea e ceea ce poate cautam. Intoarcerea la esente, iata sursa oricarei originalitati.
probabil ca nu exista decat originalitate relativa, niciodata absoluta si in acelasi timp obtinuta cu propriile puteri. cineva spunea ca lumea din jurul nostru, fiecare obiect perceput, de fapt nu exista pana in momentul in care cineva il perceape, devenind constient de el. putem fi originali, de fapt perceputi ca originali doar intr-un mediu in care pana in acel moment nu a existat elementul care ne scoate din ne-originalitate, a se traduce "nimeni nu a perceput, simtit, constientizat acel element". acesta probabil ca exista de fapt in intuneric de mult timp, nebagat in seama.
poate ca de fapt originalitatea nu reprezinta succesul celui original, ci insuficienta mediului in care se afla, a bagajului de cunostinte din care provine. cu cat acest mediu este mai sarac, cu atat sansa de a descoperi ceva original este mai mare.
interesant este de ex ca faptul ca un copil pare original parintilor, sau in cazul iubirii, poate sa fie urmarea faptului ca parintii sau cel care iubeste devin mult mai receptivi la elementele din jur, constientizeaza aspecte care pana atunci erau in background. nu devin mai originali, devin mai receptivi la ceea ce deja exista; nu au crea nimic nou, doar au "vazut" mai mult decat pana atunci.
originalitatea relativa nu este trista, este de fapt un fel de betie a simturilor
originalitatea absoluta--a deveni constient de elemente calitativ diferite de orice altceva la care putem ajunge noi insine. presupune renuntarea la orice element ce ne caracterizeaza, la cultura, la limbaj, la a privi, la a intelege, etc. este pur si simplu altceva. nu putem ajunge la acest gen de originalitate decat prin ceva situat in afara noastra. unii spun ca stiinta ne ofera accesul catre astfel de dimensiuni ale originalitatii absolute, uitand insa ca si cele mai exotice realitati descrise nu sunt decat oglindiri ale elementelor deja cunoscute, la o alta scara. strings sunt un fel de corzi care vibreaza, dimensiunile multiple sunt asemeni unor fire impletite, orbitali sunt niste nori, timpul sau spatiul se comprima sau nu etc. nume noi pentru noi combinatii, comparatii, tranzitii si asa mai departe. nu putem cladi ceva pe baze cunoscute fiind in acelasi timp calitativ diferit, absolut nou. noutatea absoluta il face pe om mut de uimire si il va pune in imposibilitatea de a intelege si transmite mai departe ceea ce nu poate decat sa accepte.