Religie si simboluri

[dalV]

pot oare sa imi permit o intrebare indiscreta: ce imagine religioasa (simbol religios- pictura/sculptura/arhitectura/simbol/muzica etc) este cea/cel mai puternic/a pentru voi?

Spune-mi supertitios, dar nu vroiam sa discut despre asta la topicul, ptiu, "dracul".

Oricum, intrebarea e grea. Presupun ca in cazul meu e Crucea, dar nu raspund cu hotarâre.

Intrebarea ta ma duce cu gândul la una dintre cele mai aprige dezbateri inter-religioase, mostenita in toate aspectele "culturii", stiinta, filozofie, arta. E lupta dintre Moses si Aaron, a lui Schonberg

 Daca as fi fost musulman, la intrebarea ta ti-as fi raspuns sec ca nu e imagine sa-l cuprinda pe Allah. "Sa nu-ti faci chip cioplit." Ortodoxia si catolicismul permit imagini, la protestanti e din ce in ce mai complexa problema. Majoritatea neo-protestantilor nu le permit; dupa parerea mea, aceasta gândire abstracta a dus la o saracire simbolica de pe urma careia suferim cu totii, chiar daca nu suntem neo-protestanti. Insa, ce stiu eu, poate asa trebuie, poate e un fel de purifcare a mintii...
E ciudat ca toate cultele contin insa muzica

[zziggy]

Curat mare problema sa discuti despre religie: nu mi-am mai editiat si verificat si recitit mesajele de mult "in halul asta", sa nu cumva sa am un ton "prea altfel". Nu imi place ideea de political correctness - dar cu oameni care-i cunosti putin cred ca e "gandita si ca "safety net", pentru ca acum discutiile nu mai duc atat de mult la actiuni, sunt si "doar" discutii.  Sa nu vorbesti despre bani, sex, religie si politica are un sens pervers de alienare. In patericul egiptean e o vorba foarte frumoasa: cand doi se intalnesc, sa nu vorbeasca despre al treilea, ci doar despre ei sau despre Dumnezeu. Acum se pare ca se rastoarna de tot replica...

Ai dreptate vlad, muzica religiilor... nu pot sa descriu cum m-am simtit cand am tinut prima data isonul - cand mi s-a aratat cum sa citesc (ca un incepator) psaltica. Toata teoria care o stiam, pedala, dominanta si subdominante - cat de primitive mi se pareau ca tehnica - nu mai existau.

ma gandeam zilele astea la o dracovenie: ce-ar fi sa fie inregistrate/rezervate ca "trade-marks" (ma rog, echivalentul printr-un fel de lege a cultelor) simbolurtile religioase pentru a nu putea fi utilizate comercial? La o parabola cu paini si pesti care ar fi reclama la banca crestina a religiilor sau cine stie ce bomba economica se poate reactiona foarte haotic, iar peste tot simbolurile relioase sunt foarte puternice, iar de asta e nevoie in marketing, entertainment. media, campanii electorale etc... oare are sens o asemenea separare? mai poate exista acum discutie publica cu simboluri religioase care sa incerce sa fie autentica?

[dalV]

Asa ceva n-ar fi decât continuarea previzibila a saracirii simbolice din ultimul secol, despre care vorbeam. (Desi probabil ea a inceput mult mai devreme).

Totusi, se pare ca avem nevoie de simboluri. Tablourile olandeze din sec XVII-XVIII, aartinând unei societati care deja nu mai permitea o "imagerie" crestina explicita (icoane, scene din Biblie) sunt arhipline de simboluri secrete mistice. Secretul lor le mentinea cât de cât vii (am mai vorbit despre asta la "Credinte"), insa deja nu mai aveau aceeasi putere.
Daca "Patimile lui Cristos" a avut un asemenea succes a fost si din cauza ca se simtea nevoia, hai sa-i spunem foamea, de imagini. (asa ca s-a repezit lumea la ce i s-a aruncat.) Nu suntem mari mistici sau teologi geniali, avem nevoie de o relatie directa cu Dumnezeu, la indemâna, nu de abstractiuni distante.

Zziggy, te invidiez...Eu a trebuit sa ma multumesc mereu sa ascult muzica bizantina. (A propos, daca va intereseaza, una dintre cele mai bune corale bizantine care pot fi ascultate in Bucuresti e cea de la Stavropoleos, foarte traditionalista, foarte bine pregatita). Ma intreb daca e "corect" sa ai un sentiment estetic fata de muzica sacra, poate e ca si cum ai omori-o, de asta n-am zis nimic de Bach, ca raspuns la intrebarea ta cu "imaginea religioasa".