Fundamental e cred: fiecare e responsabil de alegerile pe care le face si ce devine (el/ea/cei din jur/"lumea") in urma lor;
E o ispita clasica "amanarea" trairii autentice pentru un moment viitor care evident ar putea asigura salvarea ( in cartea lui Lewis e si o satira foarte savuroasa pe tema asta) sau - de maine ma apuc sa invat si o sa iau foarte bine examenu' :lol: ; tot asa este pacat clasic ispitirea lui Dumnezeu "va ierta" - il fortezi pe Dumnezeu sa ierte, sa actioneze, gandesti in locul Lui - e una din cele trei ispite face2face din pustiul Carantaniei;
tot asa, in this age of religion based entertainment & marketing e foarte usor sa iti pierzi orice urma de autenticitate religioasa/spirituala si sa confunzi imaginea cu substanta; nu poti sa razi de simboluri religioase si pe urma sa ai pretentia ca e usor sa transcedenzi dincolo de ele; iar ocazia de a rade exista si va exista: de la soldatii romani care radeau in fata crucii, snoavele lui Pacala care pacalea pe draci, ingerasii pufosi si roz ai renasterii si ai lui valentine's, poantele din southpark, entertainmentul religion based (patimile lui mel gibson, codul lui da vinci, showurile rock, music industry etc).
cainta sincera si profunda e purificatoare. asta e sensul Purgatoriului (Vamilor, la ortodocsi): purificarea post-cainta.
judecata individuala si judecata de la a II-a venire sunt diferite si ca traditie si ca interpretare; Vamile (ortodoxe) nu implica posibilitatea "activa" a "selfului" de a se mai cai (pentru asta e doar viata asta, incare poti face, inca poti fi) - ci cumva pasiva, extrinseca (sunt o judecata cu martori si avocati, nu un purgatoriu)
- se pot ruga altii pentru tine (traditia parastaselor, iubirea altora e salvatoare, credinta ca mai poti face ceva pentru cei morti, etc),
- ingerul pazitor lupta cu diavolii care incearca sa te pice la probele prin care treci - e o proba care duce la traditia descrisa de Zoroastru, apropos, mersul pe ata doar cu o lumanare aprinsa sau pe o lama ascutita unde caderea = esti fript);
A doua venire implica judecarea omului la nivelul "chipului lui Dumnezeu" si toata omenirea va fi judecata impreuna; sunt comentarii la Berdiaev foarte frumoase pe tema asta, cum ca nu va putea fi condamnat (sau nu) nici un individ/persoana individual, ci impreuna cu cei din jurul lui (asupra carora a actionat/trebuia sa actioneze - si cand n tinde la infinit = impreuna cu toata omenirea) i.e. Omul nu se poate salva singur/individual;
Purgatoriul (catolic/protestant) intr-adevar insa e perceput ca antecamera caintei, unde poti (inca) sa te "caiesti" si sa "te perfectionezi" (prin foc! HIHI :w00t: = iertare prin pedeapsa) pentru rai (un rai "temporal"/partial, pana la a II-a judecata, cand o iei de la capat cu socoteala), daca nu ai avut timp in viata sa ajungi la the perfect contrition; ortodoxia nu accepta posibilitatea de a te cai (in sensul de actiune/fapta care sa te salveze) dupa moarte, cel mult de a ti se usura drumul/povara unor pacate mai mici/asteptarea pana la a doua judecata prin iubirea/rugaciunea celor ramasi;
depinde de setul de premize de la care pornesti, daca crezi in cainta dupa moare, sau - la limita - exact "inainte" de moarte - si de cand decizi sa actionezi. E doar o alta posibilitate de alegere cred
liberatatea de a face ce vrei la petrecere
)
