et si tout n'était qu'illusions...!?

[saltarello]

qu'en pensez-vous?

[noa]

Romaneste, prietene!!!!ROMANESTE, ca n-am trait toti prin pensioane...

[dustweaver]

Maybe he / she is a native French speaker...

[noa]

Ori o clona frantuzita...

[dustweaver]

:-)
on topic : daca totul ar fi iluzie nu m-ar deranja foarte tare (cu conditia sa nu aflu  :-) ), atata timp cat analizatorii mei se jura ca asta e unica realitate and I'm able to cope with it... Matrix si politica strutului sa fie, dara, daca-i musai !

[noa]

Dupa ce am vazut "Matrix", am ramas ca prostul in mijlocul ulitei, intrebandu-ma: "Baaaai, daca asa e?!". Am incetat sa ma mai intreb, pentru ca am ajuns la concluzia ca nu-mi va spune nimeni si nici nu voi avea cum sa aflu daca e asa.
  E, fixandu-ne acum intr-o aproximativa realitate, despre multe lucruri nu putem spune cu siguranta ca sunt asa cum ne sunt prezentate. De cand am vazut cum li se falfaia americanilor steagul pe luna si de cand am citit fel de fel de lucruri despre oraganizatiile secrete, am inceput sa ma intreb daca e cu adevarat razboi in Irak. In legatura cu pretul tigarilor...n-am nici o indoiala... :weep: Mi-as dori ca asta sa fie o iluzie.

[homefree]

Chiar toti ati crescut cu Matrix? "Pe vremea mea" la scoala se studia Eliade si cu ocazia asta mai auzeam si de maya - iluzia universala.

[dustweaver]

Ehei, mi-am amintit ca "pe vremea mea" aveam o profesoara de romana mare fan Eminescu iara nu Eliade. :-) Matrix a fost mai "la indemana" (sa zicem ca-i prin memoria mai recenta), ca sa nu zic Cobain cu "totul e ireal" (there's absolutely no offence intended, noa, doar mi-am amintit de cineva care mi-l cita inca de-acum vreo treisprezece ani, inainte de... asa ca mai degraba asta s-ar putea spune ca ar fi prima mentionare "externa" a ideii, in ceea ce ma priveste).
Cat despre tigari, vorba inglezului, I couldn't agree more...

[lattvia]

dust,ce sa zic...
i could just love u.


dar stai...i do love u. :lol:  :lol:

[noa]

Acu'...de ce sa se supere cineva ca ne referim la "Matrix"?! Fetele inteleg cel mai bine... ;-)
Mi-am amintit de un film (batranetile ma impiedica sa-mi amintesc titlul lui). Personajul principal avea o problema care se incadreaza perfect aici: nu intelegea care e visul si care este viata ei adevarata. Eu n-am sa folosesc cuvinte mari(pe care as risca sa nu le-nteleg nici eu...), ci am sa redau simplu ideea. Bun, imaginati-va ca aveti "viata voastra". Vine noaptea, va asezati in pat si adormiti. Visati ca sunteti undeva, unde aveti o viata a voastra(in fiecare noapte, visul il continua pe cel precedent, totul este foarte real). In acea viata, dupa fiecare zi...urmeaza o noapte, in care va asezati in pat si adormiti. Visati ca sunteti...in prima viata a voastra, despre care aminteam la inceput(la fel, in fiecare noapte, visul il continua pe cel precedent).
Ei bine, in caz ca am reusit sa exprim cu o oarecare coerenta ceva, ideea e ste ca, la un moment, ajungeti sa nu mai stiti care este ADEVARATA viata.
Doamne, asa de alambicat vorbesc, ca imi doresc sa aflu ca, de fapt, dorm si visez...ca sunt o femeie care vorbeste foarte alambicat!

[noa]

Un alt film care s-ar lega aici (de data asta stiu si cum se numeste...si cum se termina) este "Truman Show". Bine, acolo ar fi drama unui singur om. Dar...daca am afla intr-o "buna" zi, ca toti suntem niste Trumani, toti actori fara voie, cu vieti gata regizate, cu drumuri trasate de altcineva, nu de noi insine?! Daca ar fi asa, bine macar ca ni s-a dat iluzia ca avem "liberul arbitru".
  PS:Doamne, ce bine e in mansarda!

[homefree]

Cumva Vanilla Sky?

[noa]

Cumva...sigur nu. La inceput, parea a fi un film "de casa" (deh, asta urmaresc femeile... :-) ). N-am idee, nici un indiciu, doar ce v-am spus, din pacate. Ideea mi s-a parut foarte interesanta (brrrrrr, strange idea).

[dalV]

Bien sur, l'idée que la vie n'est qu'illusion est très ancienne et universelle. Devrions nous rappeller l'histoire chinoise de Chuang Tsu, qui revait la nuit qu'il était un papillon, et ne savait plus si par hasard n'était-il pas un papillon qui rêve le jour d'être Chuang Tsu? Il y a aussi le bouddhisme, même certains aspects du christianisme, les philosophes idéalistes (Borges en a écrit un merveilleux essai, en rajoutant l'idée que le temps  serait lui aussi une illusion), William Blake, le "new-age", le "Matrix"(qui tient plus du paranoïa que de l'idéalisme), etc.


Am facut pe desteptul . Cert este ca indoiala asta pe care toti o avem asupra realitatii poate fi un semn bun. Numai psihoticii au convingeri supreme, inebranlabile: idei delirante. Noi ne indoim, deci existam.

A propos de psihotici, un om cu schizofrenie pe care o avea de multi ani, il intreba pe profesor, la o prezentare de caz: "Scuzati-ma, imi puteti spune cum sa-mi dau seama daca ce traiesc acum e real sau e halucinatie?"

[homefree]

Te invidiez, Vlad, pt franceza.
Nu stiu daca inainte de Chuang Tsu a fost hinduismul cu a sa maya... Ma intreb daca nu cumva toti cei care-au urmat n-au facut decat sa adapteze ideea pe care deja o auzisera de la altii. Sau toti au fost spontani in indoiala lor?
(nu sunt niciodata extrem de sigura de amintiri; nici de prezent, dar asta mi se pare firesc. Ce ma ingrijoreaza e ca ma indoiesc de trecut pe care il testez prin urmele pe care le lasa. Si nici finalurile cartilor sau filmelor nu le tin minte, tocmai pt ca nu le urmeaza nimic. Si ma enerveaza teribil cand comentez cu cineva un film si ma blochez la sfarsit. O fi grav, doctore?)

Noa, nu m-am suparat ca dust s-a referit la matrix (keanu nu ma da pe spate).  Am reactionat asa pt ca nu-mi starnesc deloc interesul povestile actuale. Si pt ca valoreaza mai mult in ochii mei o idee pe care au adoptat-o milioane de indivizi decat un film american de succes. Parca realitatea e dincolo de americani

[dalV]

Cum spuneam la alt topic, viata noastra chiar e iluzorie, si cu cât e mai lunga, cu atât e mai iluzorie, falsificata cum e de amintire. De ce ne-ar soca atunci daca si prezentul, atât de scurta clipa de fata, ar fi o iluzie? Mare lucru.

Totusi, nu totul e iluzoriu. Copiii NU sunt o iluzie, de exemplu, ei vor dainui si dupa ce noi nu vom mai exista ca sa avem iluzii.

[dustweaver]

Noa, nu m-am suparat ca dust s-a referit la matrix (keanu nu ma da pe spate).  Am reactionat asa pt ca nu-mi starnesc deloc interesul povestile actuale. Si pt ca valoreaza mai mult in ochii mei o idee pe care au adoptat-o milioane de indivizi decat un film american de succes. Parca realitatea e dincolo de americani

Io zic ca poate merita sa incerci sa ne intelegi si pe noi, astia mai putin cultivati ;-). (Mda, suna a political correctness, da' imi pledez cauza :-).) Imi pare rau ca nu m-am gandit la o notiune care e prea prafuita in mintea mea. De fapt, cand aud de viata ca potentiala iluzie, ma gandesc invariabil, printr-un mecanism ciudat, la "Hainele cele noi ale imparatului", nu la Matricsi si nici la maya. Eventual si la universuri paralele, cred ca la fel si noa. "Amintirile-mi sunt programate" e o ipoteza (infioratoare pentru mine, bazata pe deja vu-urile "inverse" pe care le am din cand in cand : na, dracie, ca si notiunea asta e folosita, chiar daca in forma "originala", in Matrix ! mama lor de plagiatori din creierele oamenilor ! ) pe care o foloseam cu ceva ani inainte (dovada ezista :-)) ca fratii Wachowski sa monteze prima camera de filmat pentru nea Keanu si imi asum intreaga raspundere pentru ea, cu multumirea de a sti ca la vremea aia inca nu ma "bruiasera" prea multe povesti si mituri .

Back on topic : am gasit si o "formula" mai apropiata, nu-mi vine in minte echivalentul : awareness - e mai mult decat o stare de constienta, e o incercare de impacare cu lumea, asa cum o vad, iertata-mi fie parafraza :-). De orice ar fi in jur : realitate, iluzie, coincidenta sau programare... Dar senzatia asta ca ma aflu de fapt intr-o structura repetitiva pe care o "traiesc" over and over again, ca totul e dinainte stiut si ca retraiesc amintiri inca nu m-a parasit de tot, desi incerc de fiecare data sa-i scap.

si totusi ...
daca intr-o buna zi... ?

[noa]

Incultura sa traiasca!!!!Am zis. Din pacate, traim intr-o lume care pe mine ma tampeste in asa hal, incat nu ma mai simt capabila sa citesc. Groaznic! Cand eram copil, citeam ca nebuna. Acum...
  Ma uitam la acest topic. La inceput, l-am privit cu suspiciune. Acum constat ca, de la o intrebare ce parea aruncata asa, ca sa scrie cineva ceva, se ajunge la o dezbatere in adevaratul sens al cuvantului, iar plaja de "sub-teme" pare sa se imbogateasca si sa se tot largeasca.
  DIN PACATE, e tarziu si...Incredibil: simt ca mi-e somn (mi-e teama ca e o iluzie-ca sa fiu on topic-eu fiind insomniaca in ultima vreme). As avea atat de multe chestiuni de care sa ma leg, incat mi-e ca fuge somnul, de-l mai caut vreo doua nopti.
  Eu, personal, multumesc amicului care a trecut prin mansarda si a aruncat intrebarea.

[homefree]

offtopic: nu era vorba de cultura sau incultura; problema e ca nu-mi place sub nici o forma matrixul. Si cu cat e mai aplaudat mai tare un film care nu-mi place, cu atat il detest mai mult (la fel si Amelie). Nu-mi place si pace, n-a fost intentia mea sa va zic ca n-ati ramas cu nimic din scoala, in nici un caz, imi pare rau daca s-a inteles asa. :-/

[noa]

Iar eu ma simteam cu musca pe caciula si imi puneam cenusa in cap. De suparat...nici vorba.