Nobili si sentimentali

[dalV]

Hai, ca stiu ca sunt poeti printre domniile voastre. Sa ne-adunam in jurul vadrei de vin, si sa ni le marturisim.

[FataVerde]

Neliniste,
Cineva te-a numit asa
Ca si cum ar fi spus
Copac,
sau piatra,
sau dragoste.
Forma nu conteaza,
(spunea Vocea din off)
Doar fondul.
Asta e, domnilor
Fondul...
E ca si cum ai spune
Ca toamna cad frunzele
Pentru ca e toamna.

Da,
cred
ca ar fi o dizertatie interesanta
pe tema caderii frunzelor in toamna.

Declar anotimpul deschis
Se admit interpelarile
Vant, ploi, furtuna stelara,
Oricine poate fi facut raspunzator

Nu s-a ajuns inca la o concluzie finala.

Doar nelinistea...

[dalV]

Multumim frumos.

[FataVerde]

Variatiuni pentru o caprioara ce a murit....
 
Asteptam o primavara peste pamant
Sa-si curga clipele intr-un ritm fara rost
Aripi fosneau, pasari spre vant
Alergau sa-si cunoasca zborul intors.

Taceri rasunau intr-un timp mult prea gol
Nu stiam: sunt potire de crin sau sunt focuri?
Nuferi cresteau, scapand din namol,
Nu erau decat arse si salbatice jocuri.

Fulgerara sageti de opal si arama
Impuscarea devenise din nou fara gres
Oscilam intre arderi de stele si teama
Ii curgeau din priviri viscoliri de cires.

[dalV]

Eu am fost de parere ca, in pregatirea de poet, trebuie sa incepi cu poezia in forma clasica. Am scris exclusiv in forma clasica, pâna acum aproape 2 ani, dupa care- pauza totala.
De-abia deunazi m-am incumetat  sa mai scriu, si am indraznit prima oara sa renunta la rima. Nu stiu ce-a iesit,  nu e foarte grozav, dar o lipesc aici.


Batrâni fiind, nu ni s-au inchis ochii
Urcaram ancora cum ne e firea
Citiram semnele vechi de pe valuri
Miscarea stelelor o insemnaram

Stiam sa-nfrângem scorbutul si setea
Având grija sa nu ne fure somnul
De mult sortita moartea o-nselaram
Numarându-ne respiratiile

Am sport portile ultimei ecluze
Batându-le cu osul nostru antic
Intraram cu temeri de oameni tineri
Pe marea fara apa

Nici pesti nici monstri cu carnea amara
Vinul ne fierse fugind din butoaie
N-aveam zile de numarat, nu stim cât
Am trait mâncând lumina si frig

Numai din numele tau am trait
Buzele noastre ne-ncetat il rostira
Pe tarmul de tânara fata, stramosi
Iata pielea, parul si gura patriei noastre
_______________________________________
Si una mai veche:

Întotdeauna merg descult în mahalale
La orele siestei si abil deghizat
Ascuns de maretia centrului mintii tale
In case varuite-n pastel, c-un singur cat

Pe un divan de opiu lungit precum amiaza
Penumbra colorata de sfintii din vitralii
Asist la înflorirea pe când se distileaza
Dulcile tale taine giganticelor dalii

O, sacra alinare, întelepciuni pretinse
Lasând deoparte râul curgând de la cismele
Nu-i mica îndrazneala ce-a crede ma împinse
Sub cerul deltei noastre, ca as fi dintre ele
___________________________________________

Acuma mai lipiti si domniile voastre.

[Lulu]

Am citit, mai demult, intr-o carte a lui Eugen Barbu o romanta frumoasa:

"Eu n-o mai iubesc, dar ma-ndeamna
O urma de vechi obicei
Sa trec in amurguri de toamna
Prin dreptul ferestrelor ei. "

Mereu ma gandesc la  o straduta pavata cu piatra cubica, cu frunze uscate fosnind intim sub picioare, la o dupa-amiaza cu apus nebunesc, in purpuriu si rosu intens, la cum imbraca lumina peretii caselor vechi, cu geamlac, cu verande si iedera, cu pisici lenese ce dormiteaza pe pervaz, cu perdele albe si scrobite care adapostesc o pereche de ochi curiosi, cu aer molcom mirosind a pamant, a frunze, a poame si un pic a fum. Si, poate, o casa are o fereastra deschisa prin care patrund in straduta mea acorduri de pian, soapte, rasete. Se intuneca incetisor, aerul devine un pic vinetiu si un pic piperat, incepe sa adie vantul si se aud frunzele uscate cum danseaza pe caldaram. Printr-o fereastra luminata vad cum o familie ia cina, stand in jurul mesei rotunde, razand si iubindu-se. Mai vad o tanara care merge grabita cu pasi marunti, strange in jurul ei jacheta si tine capul in jos. Cu umbrela ponteaza cate o bucata de piatra cubica si tzac-tzacul ei are o cadenta placuta in noaptea mea. Un copac bogat acopera o portita mica din fier. E asa de liniste dintr-odata incat imi aud bataile inimii. As vrea sa am si eu o umbrela si sa pontez cadentat pana la poarta mea, la casa mea, la cina mea.

[dalV]

Loulou, ai fost vreodata pe strada Spatarului, si afluentele sale?

Sau poate mai departe, mergând pe Mântuleasa, traversând Calarasi, in cartierul lui Anton Pann.

[Lulu]

Am fost acum multi ani, cu alte amintiri, alte senzatii. Organizez o excursie in zon zilele urmatoare. Merci de pont