lizibil cred ca e, nu scriu de mana doar
e bine ca n-ai tastat cu mana stanga! :-)
acea interdependenta despre care vorbesti tu exista. eu am parte de ea si cred ca trebuie sa multumesc pt asta Celui de Sus in fiecare zi. e greu de spus cum ar trebui sa se procedeze pt a se ajunge la aceasta situaie ideala. la mine a fost o situatie speciala, asa ca n-o pot da ca exemplu.
nu mai stiu unde am vazut/auzit ca frica e cel mai periculos dusman al omului. CORECT! sa ma refer la frica=cel mai mare dusman al unei relatii. voi face asta privind lucrurile din perspectiva unei femei (va mira?)
1-ma tem sa nu-l pierd:devin "smiorcaita"; il stresez cu telefoane/mesaje;daca nu ne vedem intr-o zi, fac scenarii in capul meu si, cand ne intalnim, actionez ca si cum scenariile ar fi reale; ma transform intr-o "carpita" dispusa sa faca exact ce vrea el; las toate treburile pe care le am (desi...el nu face asa cu treburile lui) pt a ne intalni/vorbi; ii ofer imediat/de fiecare data cand vrea acele placeri pe care stiu ca le doresc barbatii, chiar daca nu-s "in the mood" (daca se duce la alta, in caz ca eu nu sunt "prezent" atunci cand domnul doreste?!)
2-ma tem sa nu par fara mandrie: ma revolt aiurea-n tramvai, inainte sa stau sa ma gandesc daca e cazul sau nu; tin "s-o luam la stanga", numai pt ca el doreste "la dreapta", chiar daca sunt constienta ca "la stanga nu e strada"; doresc sa se faca lucrul x ACUM, ca sa dovedesc cat sunt eu de "tare", chiar daca lucrul x suporta amanare de 5 ani
3-ma tem ca relatia nu e serioasa, din punctul lui de vedere:il stresez cu sute de mii de intrebari legate de cum vede el relatia noastra (daca dupa a mia intrebare n-a plecat, nu stiu de ce le mai punem si pe urmatoarele, dar...)-intrebarea "ma iubesti?" se va pune de 240 de ori pe zi, chiar daca bietul om a raspuns "da" la primele 200 de "strigari"; aduc vorba despre casatorie sau macar despre un eventual mutat impreuna (asta se face aproape zilnic...pana in ziua in care nu mai am pe cine intreba); afisez o fata luuuuunga de fiecare data cand el nu-mi zice sa raman peste noapte la el, chiar in cazurile in care, de fapt, nici nu as intentiona sa raman; ii arat toate cuplurile casatorite; ii arat toti copiii mici, subliniind cat de mult mi-as dori sa am si eu unul...cu el; il intreb cum ar proceda daca ar fi sa raman insarcinata (nici nu vreau sa se intample asta acum, dar...just for the record); ii demonstrez mereu ce buna gospodina sunt (fac niste ceaiuri!!!mmmm, o bunatate; spal rufe...ca nimeni alta); insist sa-mi cunoasca familia (desigur, mama va aduce vorba asa, in treacat, despre ce fericita ar fi ea sa ma vada la casa mea...)
daca cineva a citit toate astea, voi reveni, continuand serialul (e, as putea face un adevarat "Tanar si nelinistit"...)
